Eradicarea artificiala a paradisurilor fiscale, o tema pentru G20

 
De aproape un secol, guvernele pareau sa lupte impotriva paradisurilor fiscale. De acum inainte, vor parea ca le-au eradicat. Ideea va fi abordata cu prilejul summitului G20 de la Londra, din 2 aprilie. Participantii vor face acest lucru de joi, cu multa convingere. Poate cei 20 vor publica o lista a teritoriilor unde o banca nu va mai avea dreptul sa se instaleze daca vrea sa-si continue activitatea in tarile acestora, scrie cotidianul Le Monde despre problema paradisurilor fiscale, ce va fi abordata la apropiatul summit G20.
 
Se vor gasi poate comentatori care sa aplaude sfârsitul paradisurilor fiscale: aceiasi care salutau disparitia lor acum câtiva ani din Europa, cu credinta intr-un acord international pe cât de spectaculos pe atât de artificial, potrivit ziarului francez. Care este situatia de fapt? În realitate, foarte departe de eradicarea paradisurilor fiscale. Aceasta n-ar fi reala decât atunci când fiecare tara va schimba automat informatii fiscale cu toate celelalte.
 
Atunci nicio persoana, nicio intreprindere nu va scapa de fiscul propriei sale tari deschizând un cont bancar sau o filiala intr-un teritoriu strain care ii ofera scutiri. Acest principiu este atât de simplu, incât el a fost enuntat inca din 1928, la conferinta internationala pe teme financiare organizata la Bruxelles de Societatea Natiunilor.
 
Nu ramânea decât sa fie trecut in conventiile fiscale bilaterale si acestea sa fie puse in aplicare. Dar acest principiu a fost de la inceput motiv de nemultumire pentru mai multe tari, printre care Elvetia. Si, de 80 de ani, paradisurile fiscale tot intârzie aprobarea si aplicarea acestuia. În ceea ce priveste guvernele tarilor cu fiscalitate asa-zis „normala”, hotarârea lor de a-si cere drepturile nu pare a avea destula forta, releva Le Monde.
 
Este motivul pentru lunga istorie a acestei probleme: 1928 – primul model de conventie fiscala bilaterala in cadrul Societatii Natiunilor; 1943 – Conventia de la Mexico; 1946 – Conventia de la Londra; 1949 – Organizatia Europeana pentru Cooperare Economica (OECE) gazduieste lucrarile; 1956 – Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare economica (OECD) preia stafeta si elaboreaza o serie de modele de conventii bilaterale; 1991 – data de la care acelasi model este actualizat periodic, pâna la ultima sa versiune din iulie 2008.
 
Însa schimbul automat de informatii fiscale nu mai este de multa vreme pe ordinea de zi. Modelul OECD prevede numai ca un stat semnatar al conventiei bilaterale va furniza date unui alt stat daca cel din urma ii prezinta o cerere argumentata, iar acest lucru se va face de la caz la caz. Modelul de conventie prevede, in articolul 26, ca tarile vor schimba informatii „cu adevarat pertinente”.
 
Aceasta rezerva, se spune, „are ca scop asigurarea unui schimb de informatii in domeniul fiscal, cât se poate de vast, cu mentiunea clara ca nu este permis statelor contractante sa vâneze informatii sau sa ceara unele cu sanse mici de a fi pertinente pentru clarificarea situatiei fiscale a unui anumit contribuabil”.
 
Astfel, fiscul american a avut câstig de cauza in fata unei banci elvetiene, atunci când a cerut informatii despre 250 de contribuabili care aveau dosare groase. Însa cererea sa ulterioara, care viza numai o lista cu 53.000, a fost respinsa. Pâna in ultimele saptamâni, Elvetia, Austria, Luxemburg si Belgia refuzau chiar si sa confirme principiile paragrafului 5 din articolul 26.
 
Acesta prevede ca furnizarea informatiilor fiscale solicitate este obligatorie, chiar daca sunt protejate de secretul bancar. Tocmai aceasta s-a schimbat. Unele dupa altele, aceste tari si-au suprimat retinerile fata de articolul 26. Oare asta sa insemne ca va fi aplicat imediat?
 
Sa nu visam, indeamna Le Monde. Odata principiul admis de catre OECD, el nu se va aplica decât daca cele patru tari il vor integra in noua forma a conventiilor lor fiscale bilaterale. Acest lucru necesita deschiderea de zeci de negocieri bilaterale, realizarea unor acorduri, inaintea ratificarii conventiilor – ceea ce poate da nastere, in Elvetia, la multe referendumuri.
 
Mai mult, bancile elvetiene s-au pregatit de multa vreme sa opuna rezistenta.
Daca celebrul lor secret bancar ar trebui sa fie divulgat in Elvetia, bancile s-au gândit sa asigure clientelei lor cosmopolite refugii mai greu de patruns. Bahamas, Singapore si Hong Kong sunt favorizate de aceasta situatie, precizeaza in incheiere cotidianul francez Le Monde.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner