Codul nescris al criminalitatii siberene „urka”

 
Criminalitatea din fosta URSS este un arhipelag plin de mistere. Roberto Saviano, autorul best-seller-ului Gomorra, a cercetat-o cu ajutorul unui infiltrat special, Nicolai Lilin, autorul cartii „Educatia siberiana”, cu care s-a intâlnit la Milano, informeaza ziarul italian La Repubblica.
 
În cartea lui Lilin este vorba de o lume necunoscuta, cea a „urka” siberieni, comunitatea de criminali deportata de Stalin la granita cu actuala Republica Moldova, pe un pamânt al nimanui care este Transnistria, scrie Saviano. Urka se definesc „criminali cinstiti”, adversari atavici ai „criminalilor necinstiti”.
 
Pentru a citi cartea lui Lilin, este de parere Saviano, trebuie sa te pregatesti sa uiti categoriile de bine si rau asa cum sunt ele percepute in mod normal. Educatia Siberiana nu este o carte despre mafia rusa si nici un tratat despre criminalitate si aliante de clanuri, imperii economice, grupari si schimburi de focuri, ci exact contrariul: un roman care povesteste despre un popor disparut si despre o traditie razboinica.
 
Urka nu violeaza, nu practica extorcarea si nici camata. Pot jefui si ucide dar numai pentru un motiv „intemeiat”. Pot insela, dar numai statul si pe cei bogati.
Exista totodata si reguli practice ce trebuie respectate: armele de vânatoare sa nu stea alaturi de arme care servesc la uciderea unor oameni. Când o arma o atinge pe alta, pentru a o purifica trebuie infasurata intr-o pânza imbibata cu lichid amniotic, lichidul vietii, apoi ingropata, dupa care va veni purificarea.
 
Este interzis barbatilor sa vorbeasca cu fortele de ordine. Fiecare urka are alaturi de el intotdeauna o femeie care serveste drept intermediar. În zona lui Lilin se spune ca acela care nu are chef sa munceasca si nici curajul sa comita delicte se face politist. În comunitatile criminalitatii urka exista reguli atât de puternice incât pot bloca afacerile si ingradi puterea. Totusi, sunt reguli care au radacini morale profunde, spune Lilin
 
„Nu crima este forta noastra ci consensul si binele pe care ni-l vrea lumea”, ii spunea bunicul lui. „Sunt reguli de justitie nescrise, precum impartirea in mod egal a bunurilor, ajutorul reciproc si apararea celor mai slabi. Daca te nasti in aceasta realitate cu siguranta nu poti deveni un Ghandi dar cel putin traiesti intr-o societate care are reguli si drepturi, nu numai abuzuri in care invinge cel mai corupt si cel mai puternic, ca printre lupi”, potrivit lui Lilin.
 
Banii sunt dispretuiti de siberieni care ii considera murdari. „Bunicul meu nu a avut niciodata bani la el, ii tineau in locuri indepartate de cele in care traiau”, dezvaluie Lilin. A fi urka era o amprenta pe care o purtai peste tot: „Când eram mic si am iesit din Moldova cu mama, la vama un ofiter a vazut ca eram nascut in Transnistria si, desi eram un copil, m-a privit fix in ochi si mi-a spus: „delincvent”!”, marturiseste el. Era suficient sa vii de acolo.
 
Cu toate acestea, in codul urka este inscrisa nevoia absoluta de a spune intotdeauna adevarul. Minciuna este pedepsita. „Adesea politistii rusi când arestau urka profitau de interogatoriu. Când le spuneau „esti un criminal”, ei trebuiau sa raspunda afirmativ pentru ca daca negau era o condamnare la moarte printre toti urka”, a mai spus Lilin.
 
Niciun urka siberian nu vrea sa fie numit mafiot. Mafia rusa este o categorie generica, enorma, aproape inexistenta. Exista familiile de la Moscova, Sankt Petersburg, lumea interlopa cecena si cea georgiana foarte puternica in SUA, apoi sunt familiile din Azerbaidjan. Siberienii nu se recunosc in niciuna din aceste organizatii, nu se simt nici macar ca un clan. Codul lor de viata este casa lor.
 
„Odata bunicul mi-a povestit ca a fost arestat un pedofil. Urka l-au tratat cu respect, dar s-au dus la el si i-au dat o funie facuta din cearceafuri si i-au spus: „Ai cinci ore pentru a te spânzura, daca nu o vei face, fiecare din noi va rupe o bucata din tine”.
 
Tatuajul urka este o mostenire veche, un cod secret nascut intr-o epoca pre-rusa si pre-crestina. Primii hoti nomazi din padure, asa-numitii „efei” se tatuau pentru a se putea recunoaste de-a lungul drumurilor din Siberia unde atacau convoaiele venite din China si India. Erau un mod de a nu fi atacati de „colegi” si de a se infrati.
 
Când s-a raspândit crestinismul, tatuajul criminal siberian a adoptat simbolurile noii religii: efeii se confundau cu pelerinii care erau saraci si neputând cumpara cruci si icoane si le tatuau. Odata cu formarea statului rus, tarul a decis sa se debaraseze de efei, dar cei mai obstinati dintre ei, urka, ostili oricarei puteri s-au refugiat in taiga, unde au organizat o rezistenta dura, anihilata doar de comunisti.
 
Un corp siberain tatuat este ca o carte misterioasa pe care putini stiu sa o citeasca. Simbolurile au inteles numai in relatie unele cu altele, in pozitiile respective. Pentru un siberian tatuajul este un proces lung, care dureaza toata viata, incepând de la vârsta de 12 ani. Spatele si pieptul sunt tatuate numai la sfârsit, dupa 50 de ani.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner