Cum difera in Europa atitudinea fata de eutanasie

 
Doua tari europene, Marea Britanie si Belgia, au fost nevoite in ultima perioada sa reflecteze la aceeasi chestiune etica: ce se intâmpla atunci când doctorii decid ca un pacient nu are nicio sansa de a mai duce o viata suportabila? În Marea Britanie, ziarele au scris pe larg despre durerea unor parinti ale caror dorinte au fost respinse de tribunale, permitându-li-se astfel doctorilor sa deconecteze aparatele care il tineau in viata pe fiul lor.
 
La scurt timp dupa aceasta a fost publicat un studiu din care reiesea ca doua treimi dintre medicii britanici se opun eutanasiei active – in care nu doar se intrerupe tratamentul medical, dar se si administreaza medicamente pentru scurtarea vietii -, relateaza, in editia de vineri, saptamânalul The Economist. O dezbatere similara s-a declansat si in Belgia, o alta tara europeana care s-a indreptat in ultimele decenii intr-o directie tot mai seculara si mai permisiva.
 
Însa aceasta dezbatere se refera la altceva. Bine ascuns in paginile de interior ale unui ziar, un sondaj printre asistentele de la pediatrie arata ca cel putin douazeci de copii au primit in ultimul an medicamente letale pentru a li se grabi moartea. Aceasta inseamna eutanasie involuntara si este ilegala – desi Belgia, ca si Olanda, a legalizat eutanasia pentru adultii care isi dau consimtamântul. Întrebate daca legea ar trebui modificata pentru a se putea pune capat si vietilor minorilor, 89% dintre asistentele din Belgia au raspuns afirmativ.
 
Acest rezultat este intemeiat pe date concrete. În 2005, specialistii au analizat cazurile a tuturor celor 292 de copii care au murit in primul an de viata in regiunea olandofona a Belgiei, Flandra. În jumatate din cazuri, doctorii luasera o „decizie de incetare a vietii”, termen ce include trei practici distincte. De cele mai multe ori, doctorii au redus sau au intrerupt tratamentul care ii tinea pe nou-nascuti in viata.
 
În 40 de cazuri, s-au folosit analgezice precum morfina, pentru a usura suferinta, insa in doze ridicate, pentru a grabi moartea. În alte 17 cazuri s-au administrat medicamente sau doze letale pentru a se pune capat vietii. Practici similare au fost folosite si in Olanda; acest lucru a dus la crearea unei comisii pentru analizarea cazurilor in care suferinta nou-nascutilor pare imposibil de alinat, iar o moarte lina este mai umana.
 
În majoritatea tarilor europene, chiar si infiintarea unei astfel de comisii ar fi controversata, in special acolo unde liderii religiosi au un ascendent asupra politicienilor. În Marea Britanie, dezbaterea privind eutanasia se concentreaza pe cazurile adultilor grav bolnavi care vor, in mod constient, sa moara. Chiar si in tarile seculare si liberale precum Suedia, sondajele arata ca o mare parte a medicilor se opun eutanasiei. Ce explica aceste diferente?
 
Credinta este importanta, dar nu este totul. Un studiu din 2006 arata ca in Italia si Polonia, catolicii practicanti erau mai inversunati impotriva eutanasiei decât compatriotii lor mai putin credinciosi. Însa in Franta, Olanda, Belgia sau Scandinavia, atât credinciosii, cât si cei cu viziuni mai seculare au atitudini similare fata de eutanasie.
 
În Germania, amintirile programelor naziste de eliminare a cetatenilor indezirabili sub genericul de „eutanasiere”, ii face pe germani sa fie reticenti, indiferent de convingerile lor religioase. Studiile au aratat ca in Marea Britanie doctorii sunt mai religiosi decât restul populatiei, jumatate dintre medici declarându-se „intr-o oarecare masura” („foarte”) „extrem” de religiosi, fata de doar 30% in rândul britanicilor obisnuiti. Caracteristicile nationale conteaza si el destul de mult.
 
În Olanda, eutanasierea este facuta de regula de medicii de familie, care isi cunosc bine pacientii. În schimb, in Europa de Sud, lucrurile stau altfel, deoarece relatia pacient-medic este mai ierarhica. Nici aspectul financiar nu este de neglijat: in America, o boala lunga, in faza terminala, poate presupune costuri enorme. Aceasta ii face insa pe cei care invoca etica sa se teama ca eutanasia ar putea fi solicitata si din ratiuni economice.
 
În spitalele din Olanda, insa, asigurarile obligatorii de sanatate acopera si cele mai costisitoare tratamente, eliminând astfel de temeri. Unele tari prefera sa nu stie cum stau lucrurile. Doar foarte putine state au realizat studii serioase pentru cuantificarea incidentei eutanasiei. Studiile Universitatii din Londra au relevat faptul ca unu din 500 de decese din Marea Britanie implica eutanasia voluntara, iar unu din 300 – eutanasia involuntara.
 
Aceasta inseamna 3.000 de morti pe an in afara cadrului legal. De asemenea, in Marea Britanie exista si o incidenta peste medie a „sedarii terminale”, prin care pacientii sunt tinuti in stare de inconstienta pâna inceteaza din viata – ceea ce, in opinia unora, inseamna o „eutanasiere lenta”. Unii se tem ca legalizarea eutanasiei ar deschide o panta alunecoasa catre uciderile sponsorizate de stat.
 
Expertii olandezi insista insa ca, prin legalizare, eutanasia nu a devenit mai frecventa decât era deja; principalul efect a fost acela ca s-a imbunatatit comunicarea dintre medici, pacienti si familiile acestora. Însa nu toate zonele „gri” ale legislatiei privind eutanasierea pot fi rezolvate. Exemplul cel mai concludent il constituie situatia nou-nascutilor din Belgia a caror viata a fost curmata prin administrarea de medicamente letale.
 
Un caz tipic l-ar reprezenta un nou-nascut cu afectiuni cerebrale ireversibile care, scos de la respiratia artificiala, in loc sa moara, asa cum este de asteptat, ar suferi ingrozitor. În astfel de cazuri, unii doctori se simt obligati sa grabeasca moartea. O lege care sa reglementeze astfel de situatii ar fi insa o greseala si astfel de decizii ar trebui sa ramâna dificile de luat din punct de vedere moral si personal, considera Dick Willems, un medic si eticist olandez.
 
Onestitatea dezbaterii belgiene si olandeze ar putea parea destul de brutala. Însa indiferent care este opinia cuiva asupra eutanasiei, deschiderea cu care se vorbeste despre ea trebuie aplaudata. Fenomenul incepe abia acum sa fie studiat corespunzator, si numai dupa ce vor fi in deplina cunostinta de cauza, europenii vor putea sa spuna cu adevarat ce parere au.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner