Parisul şi Berlinul domolesc aderarea Turciei la UE

0

Drumul Turciei spre integrarea cu drepturi depline in Uniunea Europeana este presarat cu spini. Aderarea a fost mereu preconizata ca un parcurs lung, spre anul 2015 sau 2020, insa chiar si aceste date par sa se estompeze pe zi ce trece. Ultimul sprijin hotarât a venit in aprilie din partea presedintelui SUA, Barack Obama, in intentia de a consolida miza democratica pentru aceasta tara islamica. Totusi, presedintele francez, Nicolas Sarkozy, si cancelarul german, Angela Merkel, nu par sa impartaseasca entuziasmul Washingtonului, noteaza ziarul El Pais.

Odata trecut efectul turneului european al lui Obama, Sarkozy a revenit asupra refuzului sau, exprimându-se clar impotriva integrarii Turciei, o chestiune cruciala in viziunea sa privind viitorul Uniunii.

“Europa trebuie sa inceteze sa-si dilueze propriile rânduri, intr-o largire nedefinita. Europa trebuie sa aiba frontiere, Europa trebuie sa aiba limite”, a spus presedinte le francez.

Merkel s-a aratat si ea contrara extinderii: “Nu are sens ca UE sa continue sa se largeasca, daca nu are capacitate de actiune”.

Potrivit ambilor, viitorul Turciei ar trebui mai degraba conturat intr-un Acord de Asociere Privilegiata, decât intr-o integrare ca membru cu drepturi depline.

Un instrument pe care Europa l-a folosit deja pentru a strânge legaturile cu tari precum Marocul.

Presedintele turc, Abdullah Gul, l-a criticat atât pe Sarkozy cât si pe Merkel pentru “lipsa lor de viziune”.

Presedintele a asigurat ca nu trebuie “sa se tina seama” de Paris si Berlin si a insistat ca Turcia este actor important pe scena internationala si ca Europa are nevoie de ea ca partener.

O dezbatere mai ampla va avea loc marti 19 mai in Consiliul de Asociere UE-Turcia care va avea loc la Bruxelles.

Ministrul suedez de externe, Carl Bildt, a avertizat ca pozitia franceza s-ar putea intoarce impotriva UE, având in vedere ca procesele de aderare au functionat ca un instrument de democratizare si reformism in Europa.

Daca se inchide procesul de extindere risca sa se piarda stimulentele si sa dispara astfel valorile pe care UE incearca sa le transmita si sa fie inlocuite prin cele ale unei alte puteri, care ar putea fi Rusia.

Chestiunea de fond a opozitiei acerbe a Frantei si a Germaniei este teama de a pierde puterea politica. Cu noul Tratat de la Lisabona, populatia va deveni un element determinant pentru a masura importanta fiecarei tari in UE.

Marea cucerire a Germaniei prin noul tratat este tocmai recunoasterea ponderei sale dupa reunificare si care va disparea in lumina bombe i demografice pe care o reprezinta Turcia.

În timp ce Europa imbatrâneste iar populatia ei stagneaza, cea a Turciei explodeaza. În 2060, Germania va mai avea doar 70 de milioane de locuitori din cele 82 actuale.

În schimb, Turcia va ajunge de la 71 de milioane in prezent, la 97 de milioane peste 40 de ani. Franta, desi populatia sa va creste pâna la 71 de milioane, va trebui sa admita ca cea mai mare pondere politica in Consiliu si in Parlament o va detine o tara cu majoritate islamica, precum Turcia.

Cea mai mare diferenta se va constata in potentialul demografic al Turciei. Aproximativ 40% din populatia turca are azi in jur de 20 de ani.

Tinerii turci ii sperie pe tot mai batrânii germani si francezi.

Populatia cu vârste cuprinse intre 20 si 24 de ani figureaza intre cei care au si cel mai inalt nivel de educatie, dupa Italia si Polonia. Al doilea impediment impotriva turcilor pentru aderare este saracia lor in raport ceilalti membri ai Uniunii.

Cu un venit pe cap de locuitor reprezentând o treime din cel al tarilor, mari exista temerea ca noul partener sa acapareze cea mai mare parte a fondurilor europene.

Între timp, negocierile pentru aderare avanseaza in pas foarte lent. Au fost angajate negocieri in 10 din cele 35 de capitole, dintre care a fost incheiat doar unul, cel al stiintei si cercetarii. Anul trecut in decembrie au inceput discutii asupra a doua noi capitole: libera miscare a capitalurilor, informatie si mass-media.

Cu exceptia capitolului privind mass-media, unde UE a facut presiuni semnificative pentru a impulsiona libertatea de expresie in Turcia, majoritatea temelor in discutie sunt foarte tehnice, iar cele politice au fost lasate deliberat mai la urma.

Un drum presarat cu obstacole

– 4 octombrie 2005.
Deschiderea negocierilor. Turcia demareaza procesul de aderare la UE ca membru cu drepturi depline. Candidatura fusese prezentata din 1987.

– 2005-2006.
Procesul impotriva lui Orhan Pamuk: laureatul premiului Nobel pentru Literatura este acuzat de insulte aduse identitatii turce in declaratiile sale acordate unui ziar elvetian privind genocidul armenilor in timpul Imperiului Otoman.

Guvernul turc dispune ridicarea acuzatiilor impotriva lui Pamuk dupa ce Comisia Europeana avertizeaza asupra riscului pe care l-ar avea ingradirea libertatii de expresie asupra aderarii turce la UE.

– Octombrie 2006.
Tensiune cu Franta pentu genocidul armean: Parlamentul francez aproba un pro iect de lege care ii condamna pe cei care neaga genocidul armean.

– Februarie 2008.
Scandalul valului: o reforma a Constitutiei care permite femeilor sa poarte val in universitati stârneste protestele opozitiei laice care cere ilegalizarea partidului de guvernamânt AKP.

Curtea Constitutionala respinge cererea de ilegalizare a partidului premierului Erdogan, iar Comisia Europeana saluta decizia tribunalului.

– Aprile 2009.
Obama incearca sa impulsioneze aderarea: presedintele SUA viziteaza Turcia in turneul sau european si incearca sa dea un sprijin ferm candidaturii turce.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.