Lunga vară de criză

0

Autor: Cornel SIMIGHIAN

.

Aflat recent în Iaşi, pentru a fi onorat cu titlul academic de Doctor Honoris Causa al celei mai venerabile universităţi din ţară, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a făcut vorbire printre altele şi de maniera catastrofistă în care media percepe şi prezintă halourile şi efectele crizei financiare şi economice. Sigur că ideea despre responsabilizarea presei ca şi cauză ori ţap ispăşitor al tuturor problemelor dupe lume nu e chiar nouă iar observaţiile, en passant, by the way, scăpate de Isărescu, pot fi inventariate ca beneficiu de ecou al unor replici prezidenţiale mult mai mitocăneşti, dar hăhăite solemn.
Dincolo de interpretări savante sau teriere, academice ori de mahala, rămîn însă faptele.

Unda de şoc a crizei financiare a determinat România să contracteze un împrumut extern care ne-a readus în memorie curba de sacrificii existenţiale, la limita supravieţuirii alimentare, din vremea defulărilor paranoide ale geniului din Carpaţi.

Termenii acestui împrumt au fost precondiţionaţi de FMI, care a impus o austeritate bugetară severă şi o contracţie economică în general, pe care, de exemplu, Turcia nu a acceptat-o.

Austeritatea a inhibat consumul, inhibare care a determinat reducerea producţiei, care deşi se prognozase iniţial cu o creştere extrem de discretă, s-a trezit a avea o diminuare economică de 6 %, faţă de perioada de referinţă a anului trecut. Descreşterea economică şi rectificarea bugetară intempestivă au determinat o creştere abruptă a ratei şomajului care, la rîndul ei, a alimentat o presiune socială pe măsură.

Rectificarea bugetară a diminuat disponibilitatea română de cofinanţare a Programelor operaţional structurale, griparea accesului la fondurile europene undeva în jurul a 6 % din disponibil, în condiţiile în care România trebuie şi îşi achită obligaţiile de financiare de contributor la bugetul comunitar.

Suplimentar, de parcă n-ar fi fost încă destul, evaluarea procesului de reforme în domeniul Justiţie şi Afaceri Interne (celebrul capitol JAI) în raportul care va fi prezentat la mijlocul lunii iunie, într-un scenariu pesimist, ar putea bloca procesul de finanţare europeană a Programelor şi proiectelor româneşti, similar blocării programului SAPARD, în vara anului trecut.

Altfel spus, un criteriu politic legat de o discutabilă şi relativă satisfacere a procesului de luptă împotriva corupţiei înalte, a gulerelor albe, intervine şi precondiţionează subiecte de referinţă şi de reformare structurală, de consolidare, modernizare şi eficientizare economică, antreprenorială şi, pe cale de consecinţă, a programelor de solidaritate, coeziune socială şi intruziune profesională.

Şi, că tot veni vorba de coeziune socială, acribia celor care încearcă să echilibreze o lege unică de salarizare a bugetarilor, a scos la vedere un raport de 1 la 72 între cel mai mic şi cel mai mare venit!

Local, la mai bine de 5 luni de la schimbarea culorii politice a puterii, s-a reinventat pe faţă politizarea administrativă, s-a recunoscut dominanta recomandării şi susţinerii politice, histrionismul formal al concursurilor de dosare şi abandonarea de facto dar şi de jure a procesului de descentralizare administrativă.

Entropia românească nu se opreşte însă aici: celebra Ordonanţă de Urgenţă nr 34 / aprilie 2009, instituie taxa forfetară, în profundul dispreţ faţă de Constituţie, Legea Codului fiscal, climat de afaceri (in)predictibil şi mediu economic (i)responsabil, inclusiv prin aplicări retroactive, în detrimentul IMM care mai contribuie totuşi cu 48 % la formrea PIB.

Iar Curtea constituţională se pronunţă ritos şi respinge sesizarea şi contestaţia introdusă de 91 de senatori şi deputaţi, alaturi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatînd că legea pentru aprobarea OUG nr 34 este constituţională, deciziile fiind definitive şi general obligatorii.

Drept pentru care estimările oficiale susţin că pînă la sfîrşitul anului cel puţin 20.000 firme vor intra în stare de insolvenţă sau, la rigoare, vor alege între emigrarea fiscală, suspendarea temporară a activităţii, transformarea in Persoană Fizică Autorizată sau în Întreprindere individuală, fuziunea sau preluarea de către firme mai potente.

Oricum, munca la negru (adică măcar 40 % din activitatea economică) va resimţi un salt cu minim 10 %, concomitent cu subdeclararea profitului, amplificarea evaziunii fiscale şi augmentarea şomajului. Astfel, deşi se speră ca taxa forfetară să aducă cca 350 milioane RON la bugetul consolidat, acelaşi buget pierde 850 milioane RON datorită creşterii ratei şomajului.

Şi, dacă tot vorbim de găuri negre, se discută din nou despre ştergerea datoriilor acestora, marile hăuri istorice, în condiţiile în care 210 milioane euro ar constitui ajutorul de stat injectat prin două scheme, de salvare şi de restructurare, în cele 80 de companii la care Ministerul economiei este acţionar majoritar, şi în cele 60 de societăţi comerciale de stat în care este şi AVAS acţionar semnificativ. Adică tot statul. După care, noile fete mari ar putea fi măritate / privatizate cu succes şi ceva profit. Deşi nu se prea ştie pentru cine…

’Ăst timp, bîntuit de dislexie guvernamentală şi alte flatulaţii politice, premierul – minune ia în calcul o eventuală boc-ăneală pe la Cotroceni, de-o mînă moartă / la Traian la poartă, urmează apoi alegerile europarlamentare, scrutin aşteptat cu un entuziasm debordant de electoratul sedus de atîta exotism al candidaţilor.

Altfel, sîntem cumva în postura cerşetorului orb de pe Wall Street, care se căina trecătorilor:
”Ajutaţi un cerşetor orb! Ajutaţi un cerşetor orb! Şi, am impresia, că mai sînt şi negru…”

În rest e bine! Spun cei care fug definitiv din ţară. Ca de la o casă arsă…

.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.