Complicii negermani ai Holocaustului

0

Cazul Demjanjuk scoate acum in evidenta un aspect neglijat al exterminarii evreilor si anume colaborarea voluntara la aceste fapte abominabile de care au beneficiat national-soc ialistii germani in aproape toate tarile din Europa, inclusiv România, scrie Der Spiegel.

În orasul românesc Hârsova, pe Dunare, militanti ai Garzii de Fier l-au atacat in 1940 pe negustorul evreu Alexandru Spiegel. Fascistii români l-au batut mai intâi iar apoi l-au legat de un par, doar cu ciorapi in picioare.
Pazitorii sai, care se schimbau la câte doua ore din cauza frigului groaznic, au adus copii de la scoala, ca sa arunce cu bulgari de zapada in nefericita victima. În momentul in care acesta nu a mai putut sa-si tina capul drept, calaii sai i-au fixat o bucata de lemn intre piept si barbie. Pentru Spiegel, moartea a fost o mântuire.
În România, unde, spune Hannah Arendt (1906-1975 – gânditoare politica germana, de origine evreiasca, n.red.), inainte de cel de-al doilea razboi mondial antisemitismul a fost cel mai puternic din Europa, au avut loc si inainte de alianta cu Germania nazista excese de natura criminala contra evreilor.
Atunci când legionarii au asasinat evrei, nu departe de Bucuresti, ei au agatat mai multe cadavre ale acestora de cârlige, precum vitele, punând si un afis pe care statea scris: ‘Carne kosher (curata, conform prescriptiilor religioase iudaice, n.red.) de vânzare’.
Nu se stie exact câti evrei au fost asasinati in România in timpul celui de-al doilea razboi mondial, estimarile expertilor vorbind de o cifra situata intre 200.000 si 400.000. Un lucru clar este insa, potrivit Der Spiegel, acela ca respectivii evrei au fost ucisi fara implicare germana, de catre români, ‘din proprie initiativa’, asa cum scria istoricul Armin Heinen.
Nici in celelalte tari din jurul Germaniei nu era cu mult mai bine, Demjanjuk, provenind de exemplu din Ucraina, unde era unul din ‘travniki’, asa cum sunt numiti ajutoarele ucrainene ale nazistilor. Odata cu Demjanjuk, atentia se indreapta acum din ce in ce mai mult si asupra faptasilor si colaboratorilor negermani: jandarmi ucraineni, politisti auxiliari letoni, soldati români, feroviari unguri, tarani polonezi, functionari cadastrali olandezi, primari francezi, ministri norvegieni sau soldati italieni, toti contribuind la Holocaust.
Istoricul Dieter Pohl, de la Institutul pentru Istorie Contemporana, estima la 200.000 numarul negermanilor care ‘au pregatit, executat si sprijinit actiunile criminale’. De multe ori, acestia nu ramâneau cu nimic in urma calailor SS si a soldatilor din Wehrmacht in ce priveste cruzimea.
Comandourile baltice ale mortii faceau ravagii, la comanda germana, in Letonia, Lituania, Belarus si Ucraina iar grupurilor de interventie (Einsatzgruppen – unitati speciale paramilitare, aflate sub comanda lui Heinrich Himmler, a caror sarcina era lichidarea evreilor, tiganilor si a dusmanilor ideologici, n.red.) nu le era de obicei prea greu sa incite la pogromuri antisemite populatia neevreiasca din spatiul situat intre Varsovia si Minsk. I
storicul Michael Wildt de la Hamburg, afirma ca nu se poate nega faptul ca Holocaustul nu ar fi existat fara Hitler si multi compatrioti ai sai, insa la fel de necontestat este si faptul ca germanii nu ar fi putut pune la punct singuri omorârea a milioane de evrei.
Pe câmpiile mortii din Europa de Est, un politist german avea pâna la zece ajutoare locale, raportul fiind similar si in lagarele de concentrare. Nu a fost cazul la Ausschwitz, operat aproape exclusiv de germani, insa acest lucru este valabil pentru Belzec, Treblinka sau Sobibor, unde facea ravagii Demjanjuk.
Unei mâini de oameni ai SS le stateau in ajutor acolo 120 de travniki, ace stia fiind cei care pazeau lagarul, scoteau evreii din trenuri si camioane si ii dirijau catre camerele de gazare. Istoricul berlinez Goetz Aly isi punea deja acum câtiva ani intrebarea daca nu a existat aici ‘un proiect european’.
Abia mai târziu, dupa ce o mare parte a criminalilor erau morti, francezii si olandezii au inceput sa se ocupe cu aceasta bucata din istoria lor, altii insa, precum ucrainenii sau lituanienii refuzând sa o faca, in timp ce românii, ungurii sau polonezii sunt inca la inceput.
Letonii sunt cei care au avut cei mai multi faptasi pe cap de locuitor, indica studiile efectuate de istoricul american Raul Hilberg iar din evreii olandezi au supravietuit doar 9 procente. Germanii aveau nevoie de ajutoare locale pentru a-i identifica pe evrei.
Thomas Blatt, un supravietuitor de la Sobibor, pe vremea aceea un baiat cu parul blond, care nu purta stea galbena la piept, a fost denuntat de mai multe ori de persoane din orasul polonez Izbica, unde locuia. Astfel de denunturi erau asa de frecvente in Polonia incât pentru denuntatorii platiti s-a incetatenit expresia ‘szmalcowniki’, folosita la origine pentru a desemna tainuitorii.
În Olanda, Oficiul de Înregistrare a Bunurilor Casnice (Hausraterfassungsstelle), subordonat unitatii speciale de interventie Einsatzstab Reichsleiter Rosenberg, platea pentru fiecare evreu identificat 7,50 guldeni, circa 40 de euro in banii de azi. Datorita denuntatorilor, intre martie si iunie 1943 au fost identificati 6.800 de evrei, majoritatea fiind deportati.
Inclusiv guvernele tarilor aliate Germaniei naziste – România, Bulgaria si Ungaria – au ajutat nazistilor, cei mai ferventi dovedindu-se croatii si slovacii, carora Hitler le-a facut cadou un stat propriu. Ustasii croati au creat lagare de concentrare proprii, in care evreii mureau de tifos, inanitie sau impuscati, inecati, injunghiati si loviti cu ciocanul in cap.
În momentul in care SS-ul a trecut la uciderea evreilor polonezi a efectuat recrutari mai ales din rândul ucrainenilor si persoanelor de etnie germana din lagarele de prizonieri de razboi. Mai târziu, s-au alaturat si voluntari din vestul Ucrainei si Galitia.
Respectivii erau adusi in localitatea Travniki, in districtul Lublin, unde oamenii SS-ului ii antrenau pentru jobul pe care urmau sa-l indeplineasca. La mijlocul lui 1943, la Travniki erau stationati circa 3.700 de barbati, mai târziu 5.000, toti purtând uniforme negre sau brune.
Trupele de gardieni se deplasau in oraselele din jur, unde bateau evrei si-i impuscau apoi in padure. Sefii germani ii foloseau pe travniki la evacuarea ghetourilor si in lagarele de concentrare, in schimburi de câte 8 ore.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.