Inegalitatea economică şi provocarea unui nou capitalism

0

În ultimele decenii, dar mai ales in ultimii ani, inegalitatea veniturilor din munca in SUA a crescut la niveluri fara precedent. Bogatia este si ea foarte concentrata, rodul prea multor distorsionari financiare. Procentul de 1% cel mai bogat din populatie poseda 35% din bogatia totala iar procentul de 20% cel mai bogat detine 80% din aceasta bogatie.

Bogatia si veniturile sunt concentrate in putine mâini. Lucrurile stau diferit in Europa – excluzând Marea Britanie si Irlanda -, pe Batrânul continent inegalitatile fiind mai mici, rodul unei traditii si unor valori diferite si al unei economii sociale care nu a incetat sa functioneze.
Întelegerea dezechilibrelor care stau la baza crizei financiare din SUA si a posibilelor scenarii ulterioare, nu poate face abstractie de o analiza a consecintelor acestor inegalitati, este de parere ziarul italian Il Messaggero.
Inegalitatea economica este un produs natural al unei societati meritocratice si capitaliste, in care talentul si angajarea sunt retribuite de o mane ira diferita. Astfel, inegalitatea economica este perceputa drept „corecta”.
Diferentele in productivitate pot explica inegalitatile veniturilor, la fel ca si excesele de oferta sau de cerere in diferite segmente. Cu toate acestea, o inegalitate economica excesiva ar putea sa nu-si gaseasca explicatii „meritocratice”.
Se impune intrebarea cum poate ramâne o societate in echilibru si coeziune, fara a se ajunge la conflicte sociale. Cum poate accepta un functionar sau un muncitor faptul ca propriul salariu creste putin când bonusurile top managerilor cresc nemasurat?
Prea multa inegalitate economica poate submina fundamentele meritocratice ale unei societati capitaliste, având in vedere ca schimba considerabil pozitiile de plecare ale generatiilor viitoare. În acelasi timp, se poate reduce si consensul fata de capitalismul insusi, daca inegalitatea este perceputa drept nedreapta.
Cu toate acestea, exista mecanisme prin care o societate capitalista marcata de o puternica inegalitate economica poate ramâne in echilibru, cu alte cuvinte cu putin „panem et circenses”. Pe de o parte, extinzând dreptul la obiect, la consum, iar pe de alta parte, extinzând dreptul la proprietate. Asa s-a intâmplat in SUA.
Daca venitul unui lucrator nu creste precum cel al top managerilor, insatisfactia poate fi anesteziata, permitând un acces larg la lumea consumurilor: SUV-ul, televizorul cu plasma, ultima statie stereo, sala de sport, vacanta. Dar cum este posibil sa consumi fara a câstiga suficient? Îndatorându-te.
Iata a doua data: la o crestere a inegalitatii veniturilor, in SUA, s-a contrapus o inegalitate mai mica a consumurilor. Datoria, la niveluri explozive, a reusit sa reduca inegalitatile, sa mentina in coeziune societatea.
Globalizarea pietelor de capital a facut restul: economiile chinezilor au inundat cu lichiditati lumea occidentala reducând ratele dobânzii si permitând pârghii debitoare tot mai avantajoase.
Pe de o parte, are loc extinderea dreptului la consum, pe de alta parte, extinderea dreptului de proprietate. Într-o societate capitalista capitalul se afla la baza profitului, dar pentru a fi mai productiv trebuie sa se afle in proprietatea unor indivizi.
Drepturile de proprietate trebuie prin urmare protejate si ele sunt cu atât mai protejate cu cât este mai extins conceptul de proprietate. Strategia administratiei americane de a extinde numarul proprietarilor de case mergea exact in aceasta directie.
Si aici, debitul, creditul ipotecar subprim au permis marii majoritati sa-si cumpere o casa, sa fie proprietari. În acest fel se intareste coeziunea unei societati capitaliste, apararea dreptului de proprietate si prin urmare capitalul privat.
Echilibrul construit pe inegalitatea instabila s-a impiedicat de el insusi prin exces de debit acumulat. Dreptul la consum si proprietate nu se va mai putea extinde ca anterior sau cu ajutorul acelorasi instrumente.
Inegalitatea consumurilor in SUA va trebui sa creasca mai devreme sau mai târziu, conditionând in mai mare masura consumul de propriul venit. Drept consecinta, coeziunea unei noi societati capitaliste va trebui sa se bazeze pe o mai mica inegalitate a veniturilor si bogatiei.
Unii ar putea citi in aceasta sfârsitul capitalismului, in schimb este vorba de sfârsitul unui capitalism. Criza a curatat un capitalism care nu era posibil de sustinut pe termen lung. Urmatorul capitalism va trebui sa fie mai „echitabiľ’, cu mai putina inegalitate a veniturilor, mai putina indatorare, mai putine bule speculative si poate cu mai mica crestere. Europa pleaca avantajata, conchide analiza ziarului Il Messaggero.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.