Putin îşi creşte mizele în „jocul gazului” de la Marea Neagră

0

La 16 mai, in vreme ce Moscova era captivata de spectacolul concursului Eurovision, premierul rus Vladimir Putin s-a deplasat la Soci pentru a se dedica politicii privind gazul. Premierul italian Silvio Berlusconi a fost primul sau oaspete, urmat de ceremonia care a marcat semnarea de acorduri intre Gazprom si companii omologe din Bulgaria, Grecia si Serbia cu privire la construirea conductei de gaz South Stream.

Putin s-a intâlnit ulterior cu primul ministru turc Recep Tayyip Erdogan. Premierul rus exceleaza, de obicei, in ceea ce priveste relatiile la nivel inalt, insa de data aceasta au existat tensiuni chiar si fata de apropiatul sau aliat Berlusconi, comenteaza institutul de cercetare Jamestown Foundation, pe baza unei analize publicate de Eurasia Daily Monitor.
Gazprom si ENI /companie petroliera italiana/ nu pot finaliza acordul privind South Stream deoarece italienii, poate presupunând ca partea ruseasca devine disperata, cer o cantitate mai mare de gaz pentru comertul propriu in Europa de Sud-Est.
Turcia asteapta o serie de concesii cons istente pentru a permite construirea conductei pe teritoriul zonei sale economice exclusive de la Marea Neagra, dorind sa adauge inca o ruta celei a Blue Stream, pentru a deveni exportatoare catre Europa, nu doar un stat de tranzit.
Obiectivele tactice ale rusilor sunt evidente: sa eclipseze proiectul pentru conducta Nabucco, care a fost avansat de eforturile mai curând „incoerente” ale Comis ie i Europene si sa-i rapeasca acestei conducte orice sursa de gaz din regiunea caspica; insa rationamentul strategic ramâne nesigur, noteaza analiza.
Gazprom nu se poate baza pe extinderea exporturilor sale catre Uniunea Europeana /UE/, care este ferm hotarâta sa-si stabilizeze consumul de energie si sa introduca surse alternative. Prin urmare, nu va exista un aflux de noi profituri pentru a acoperi costurile de constructie a proiectului South Stream.
Aceste costuri sunt estimate la circa 19-24 miliarde de euro, in vreme ce directorul executiv al Gazprom, Aleksei Miller, sugereaza o suma mult mai mica, de 8,6 miliarde de dolari – referindu-se, probabil, doar la segmentul submarin care strabate Marea Neagra.
Principala surpr iza, insa, a fost decizia comuna a Gazprom si ENI de a dubla capacitatea conductei, de la 31 la 63 miliarde de metri cubi.
În esenta, acest lucru inseamna ca Ucraina ar putea pierde circa jumatate din cantitatea de gaz rusesc care o tranziteaza, iar Moscova a indicat cât se poate de clar ca nu se va alatura acordului UE¬Ucraina privitor la modernizarea infrastructurii ucrainene din domeniul gazului, scrie Eurasia Daily Monitor.
Acest plan ambitios pentru diversificarea canalelor de exportare a gazului catre Europa si de consolidare a controlului asupra potentialelor surse de gaz, in special ale celor din zona caspica, presupune investitii ce par nerealiste intr-o perioada dificila din punct de vedere al creditelor.
Bugetul Gazprom pare in momentul de fata atât de scazut – in cea mai mare parte din cauza scaderii cu 40 la suta a exporturilor catre Europa, in primul trimestru al acestui an – incât decizia de a reduce dividendele de peste sapte ori nu constituie o surpriza.
Compania se poate baza, cu siguranta, pe stat pentru a-i finanta proiectele ‘strategice’, insa pâna in momentul platii fondurilor pentru constructia South Stream, in anul 2011, rezervele acumulate de catre Banca Centrala ar putea fi epuizate, crede publicatia.
Aceasta perspectiva pare probab ila, in conditiile in care fiecare saptamâna care trece aduce mai multe vesti ingrijoratoare in legatura cu gravitatea recesiunii economice din Rusia, ce depaseste acum nivelul apreciat cu scepticism de previziunile oficiale.
Cele mai recente cifre privitoare la PIB indica un declin al acestuia cu 9,5 la suta in primul trimestru, in comparatie cu aceeasi perioada a anului 2008 (estimarile anterioare fusesera pentru o scadere de 5-6 procente), insa marcheaza si o scadere cu 23,2 la suta fata de trimestrul trecut.
În pofida cresterii treptate a pretului petrolului, industria inregistreaza cea mai mare scadere, ajungând la 16,9 la suta, in aprilie, fata de aceeasi luna a anului 2008.
Aceasta cadere libera a uimit numerosi experti, care folosesc relativa stabilitate a Bursei pentru a exacerba tensiunile dintre diferitele echipe economice din cadrul guvernului rus; doar ministrul pentru dezvoltare economica, Elvira Nabiullina, este gata sa ia in cons iderare perspectiva unei scaderi cu 8 la suta a PIB-ului in 2009 si o crestere zero pentru anul viitor.
Punctul principal al politicii anti-criza este inca legat de ameliorarea costurilor sociale ale catastrofei din industrie, precum si de apararea corporatiilor de stat ineficiente, de faliment.
Ca rezultat, criza nu are efectul pozitiv de a curata economia de ‘uscaturi’, oferind, in acelasi timp, prea putini stimuli pentru activitati inovatoare in afaceri. Este de asteptat ca sectorul energetic sa fie cel care sa reia rolul traditional de furnizor de fonduri, readucând Rusia pe drumul petro-prosperitatii.
Între timp, analizarea de catre Occident a surselor alternative si a tehnologiilor ‘verzi’ este perceputa ca fiind doar o dorinta sau o conspiratie anti-ruseasca. Prin urmare, se ofera prioritate proiectelor din domeniul energiei, ceea ce, pe fondul actualei piete afectate, nu este o decizie foarte inteleapta, potrivit analizei.
Acest aspect nu este revelant pentru Putin, el reafirmându-si cu fermitate rolul central in procesul de luare a deciziilor in ceea ce priveste afacerile cu gaze si abordând toate detaliile in discutiile cu Berlusconi, Erdogan sau cu premierul norvegian Jens Stoltenberg.
Presedintelui rus Vladimir Medvedev ii ramâne, astfel, un rol pur protocolar si consolarea oferita de faptul ca pregateste mari initiative, precum o noua abordare conceptuala pentru securitatea energiei, care ar trebui sa inlocuiasca actuala Carta a Energiei, insa nu este probabil sa fie discutata in cadrul summitului UE-Rusia de la Habarovsk, din intervalul 21-22 mai.
Saptamâna trecuta, Putin a lansat cu nonsalanta un avertisment deosebit de ‘intepator’, afirmând ca cei doi membri ai ‘tandemului de conducere’ /a Rusiei/ vor lua decizii cu privire la viitorul lor politic evaluând rezultatele eforturilor lor comune, insa ca stie ca Medvedev este un ‘om foarte cumsecade’ care va lua mereu hotarârea cea buna.
Dincolo de orice alt aspect, atitudinea premierului rus subliniaza faptul ca cei doi lideri si echipele lor ingemanate au pierdut contactul cu realitatea crizei ce se afla in plina desfasurare: atât premierul, cât si presedintele Rusiei, doresc sa evite implicatiile politice ale sumbrelor statistici macro-economice.
Toatele elementele sistemului politic al ‘putinismului’ erau in perfecta armonie – imense câstiguri aduse de petrol si stabilitate interna, o birocratie corupta si o politica externa asertiva -, iar in clipa de fata nimic nu mai functioneaza; o doza de ‘liberalism’ administrata de Kremlin nu reprezinta solutia acestei probleme.
Recenta explozie spectaculoasa a unei conducte de gaz din Moscova a fost doar una dintre defectiunile vechii infrastructuri sovietice, care ar putea constitui o metafora potrivita pentru actualul regim din Rusia, scrie in incheiere Eurasia Daily Monitor.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.