SUA-Israel: cheile negocierii

0

Barack Obama si Benjamin Netanyahu au demonstrat ca sunt departe unul de altul in viziunea pe care o au asupra Orientul Mijlociu si in privinta proiectelor lor politice pe aceasta tema.

Presedintele american a refuzat sa fixeze un termen exact pentru ca Iranul sa renunte la armele nucleare si a insitat asupra necesitatii a doua state. În timp ce premierul israelian s-a distantat clar fata de ambele chestiuni cruc iale si a marcat trecerea la o noua era in relatiile dintre SUA si Israel in care urgenta unui acord este considerata amplu improbabila, noteaza ziarul El Pais.
Iata cheile negocierii:
– Doua state. Crearea unui stat palestinian care sa convietuiasca alaturi de vecinul israelian este cheia negocierilor intreprinse in ultimul deceniu. Conceptul, inclus in Acordurile de la Oslo din 1993, a fost adoptat de Administratia Bush in 2002 si a fost cuprins in 2003 in Foaia de Parcurs stabilita de Cvartet (SUA, UE, Rusia si ONU).
Acordul de la Annapolis din 2007 stabileste ca fundament pentru pace solutia celor doua state. Guvernul lui Netanyahu refuza sa-l accepte.
– Repartizare teritoriala. Repartizarea pamânturilor a fost un obstacol pâna acum de nedepasit. Planul de impartire al ONU din 1947 a acordat evreilor 55% din teritorii fostei Palestine. Statul Israel a fost intemeiat in 1948 dupa victoria in razboiul de independenta impotriva statelor arabe. Noul stat a acaparat o suprafata echivalenta a 78% din vechea Palestina.
Dupa razboiul din 1967, Israelul a preluat controlul si asupra Jerusalimului de Est, Sinai, Cisiordania, Înaltimile Golan si fâsia Gaza. Revenirea la repartizarea teritoriala anterioara anului 1967 este o solutie cu o ampla sustinere international, inclusiv a comunitatii arabe.
– Asezaminte. Rezolutia 242 din 1967 a Cons iliului de Securitate al ONU cere, desi cu o formulare ambigua, „retragerea fortelor armate ale Israelului din teritoriile ocupate”.
Peste 400.000 de colonisti traiesc in asezamintele evreiesti din Cisiordania si din Ierusalimul de Este, fapt ce complica negocierile teritoriale. În pofida apelurilor internationale, procesul de colonizare continua, desi ritmul a fost incetinit.
– Refugiati. Milioane de palestinieni s-au refugiat din cauza conflictului. Potrivit unei estimari a ONU, in 2006 erau 1.835.000 de refugiati palestinieni inregistrati in Iordania, 435.000 in Siria si 405.000 in Liban.
Alti 1.700.000 sunt refugiati in interiorul Cisiordaniei. Reintoarcerea refugiatilor ar altera profund echilibrul demografic al regiunii, care are deja o dinamica defavorabila Israelului, ca urmare a ratei inalte a natalitatii palestiniene.
– Iranul. Atitudinea provocatoare a Teheranului si dezvoltarea ambigului sau pro grama nuclear plaseaza Iranul in centrul negocierilor. Israelul cere SUA fermitate in fata amenintarii iraniene si pretinde sa-l plaseze in fruntea procesului de pace.
– Siria. Este un alt actor fundamental in proces, atât pentru rolul sau in Liban cât si pentru realtiile strânse cu Hezbollah. Are deschis cu Israelul un contencios privind teritoriile de pe platoul Golan. În 2007, un bombardament a distrus instalatii siriene care, potrivit multor analisti, adaposteau un incipient programa nuclear al Damascului.
Nimeni nu se indoieste ca aviatia israeliana a fost responsabila. În ciuda incidentului, expertii cred ca exista marja de manevra pentru ameliorarea relatiilor.
– Planul saudit. Arabia Saudita a propus in 2002 Israelului un plan de pace sprijinit de tarile Ligii Arabe. Oferta consta in recunoasterea statului Israel de catre cei 22 de membri ai Ligi, in schimbul retragerii din teritoriile ocupate si recunoasterii statului palestinian. Initiativa a obtinut sprijinul ONU si al Cvartetului.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.