Testamentul politic recuperat al lui Ludovic al XVI-lea: un suveran în căutarea unei Constituţii imposibile

0

Înainte de a fugi, in iunie 1791, regele Frantei, Ludovic al XVI-lea, a scris un text pentru a se justifica. Manuscrisul, care disparuse, a fost descoperit in Statele Unite, informeaza cotidianul francez Le Figaro.

Ultima pagina a manuscrisului, care numara in total saisprezece, a fost achizitionata de un colectionar francez. Ludovic al XVI-lea isi termina mesajul cu urmatoarele cuvinte: ‘Francezi si mai ales parizieni, locuitori ai unui oras pe care stramosii Majestatii Sale il numesc bunul oras Paris, feriti¬va de de sugestiile si minciunile falsilor prieteni, reveniti la regele vostru, el va fi mereu parintele vostru, cel mai bun prieten al vostru.
Îi va face mare placere sa uite toate injuriile personale si sa se regaseasca in mijlocul vostru atunci când o Constitutie pe care o va accepta va face ca sfânta noastra religie sa fie respectata, ca guvernul sa fie instalat pe o baza stabila si utila prin activitatea sa, ca bunurile si situatia fiecaruia sa nu mai fie tulburate, ca legile sa nu mai fie incalcate si ca libertatea sa fie asezata pe baze solide si de nezdruncinat. Paris, 20 iunie 1791, Ludovic’.
Manuscrisul diparuse in timpul Revolutiei franceze. A fost pastrat intr-o colectie americana, de unde a fost achizitionat de un francez, colectionar de manuscrise vechi. Testamentul politic al lui Ludovic al XVI-lea este o opera politica majora, scrisa inaintea fugii la Varennes, in noaptea de 20 spre 21 iunie 1791.
Regele crede ca va putea scapa de Adunarea Constituanta, dar nu vrea sa plece din Paris fara sa lase un act prin care sa explice motivele fugii sale, adresându-se poporului.
Astfel, scrie aceasta Declaratie adresata tuturor francezilor, un manuscris de saisprezece pagini, care urma sa devina, potrivit traditiei istorice, ‘testamentul sau politic’ (a nu se confunda cu testamentul pe care l-a redactat in inchisoare inainte de a urca pe esafod si care este mai personal).
Regele i-a cerut lui La Porte, intendentul sau, sa depuna declaratia, a doua zi dupa fuga sa, la biroul presedintelui Adunarii, Alexandre de Beauharnais.
Istoria se amesteca: cel care primeste testamentul ultimului rege al Vechiului Regim este primul sot al Josefinei, viitoarea imparateasa a francezilor! Lumea e mica. În textul lung si adesea destul de prost structurat, Ludovic al XVI-lea isi exprima conceptia politica. În momentul redactarii, se simte eliberat de constrângeri, de necesitatea aparentelor si de rezervele pe care a trebuit sa si le impuna de la inceputul Revolutiei.
În momentul plecarii el spune chiar ca ‘odata urcat in sa, va fi cu totul altuľ. Îndepartându-se de Paris si de Adunare, isi expune adevarata conceptie asupra evenimentelor revolutionare, de la reunirea Starilor Generale, si isi exprima idealul politic, o monarhie constitutionala cu un rege puternic.
Este un text de o importanta considerabila. ‘Continutul nu era necunoscut cercetatorilor, atât cât fusese publicat in multe documente parlamentare, mai ales in Arhivele publicate in timpul celui de-al Doilea Imperiu, dar originalul disparuse. A fost in sfârsit regasit. Nu exista nicio indoiala ca este documentul autentic’, spune Jean-Christian Petitfils in biografia lui Ludovic al XVI-lea.
‘Cel care l-a cumparat, Gerard Lheritier, presedintele societatii Aristophil, societate care achizitioneaza manuscrise vechi pe care le pastreaza in Muzeul de Scrisori si Manuscrise, insista asupra caracterului sau unic’, adauga el. Autenticitatea documentului este evidenta.
‘Este semnatura regelui si este parafat si semnat de presedintele Adunarii Nationale, Alexandre de Beauharnais’, afirma Thierry Bodin, expert in autografe pe lânga Curtea de Apel de la Paris. Nu se stie cum a disparut acest document si cum a fost scos din Franta. Existenta sa este semnalata in anii 1950, cu ocazia unei vânzari la Hennessy, dar documentul original nu a aparut.
Apoi i se pierde definitiv urma pâna la cumpararea de catre societatea Aristophil. Textul a avut in viata regelui un rol cât se poate de funest. Declaratia a fost una din piesele din dosarul intocmit impotriva monarhului la proces. Actul de acuzare, citit de Lindet pe 10 decembrie 1792, la Conventie, il citeaza si il foloseste pentru a dovedi duplicitatea regelui si relele lui intentii.
‘Este fara indoiala Manifestul care isi propunea sa arunce Franta in ororile razboiului civil, scrie Lindet… Manifestul sau din 20 iunie confirma intentiile lui ostile; dorea rasturnarea statului pentru ca nu voia nic i legile, nic i Constitutia pe care jurase s-o pastreze.’ Aceasta Declaratie a contribuit la calificarea lui Ludovic al XVI-lea ca dusman al Revolutiei. În realitate, regele a fost departe de a scrie un text contra¬revolutionar.
El crede ca reformele Adunarii si atitudinea ei, ‘calomniatoare si incendiara’, au adus atingere ‘demnitatii Coroanei Frantei’. Se refera la refuzul Adunarii de a-i acorda dreptul de veto absolut (care nu este decât ‘relativ’) si la ponderea prea mare a comitetelor Constituantei. Regele mai critica descentralizarea excesiva si suprimarea dreptului sau de a gratia.
Dar, in plan social, el se alatura totusi revolutiei juridice din vara lui 1789; nu mai respinge abolirea ordinelor, ca in Declaratia din 23 iunie 1789, admite egalitatea civila si insista pe reformele pe care incercase sa le faca, mai ales in 1787, in domeniul fiscal, pentru ca privilegiatii sa nu mai beneficieze de scutiri necuvenite. Este cunoscut modul in care s-a sfârsit totul.
Arestarea sa la Varennes a fost fatala pentru monarhie. Declaratia regelui n-a putut sa o salveze, ci dimpotriva. Prestigiul monarhiei a disparut. Si totusi, acest testament politic al lui Ludovic al XVI-lea arata un rege mai conciliant ca niciodata. Documentul lasat Adunarii pune in evidenta un trist paradox: ‘Niciodata Ludovic al XVI-lea nu fusese atât de aproape de Revolutie ca atunci când a plecat din capitala.
Pe drumul spre Varennes, el a devenit un suveran constitutional, in cautarea, din nefericire, a unei Constitutii imposibile’, este de parere Jean-Christian Petitfils. Din toata aceasta poveste tragica, nu mai ramâne astazi decât o singura dovada, acest manuscris redescoperit, incheie cotidianul francez Le Figaro.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.