Palme ďOr pentru o “Panglică albă”

0

Cineastul austriac Michael Haneke a câstigat anul acesta recompensa suprema. În filmul cel mai socant de la festival, Charlotte Gainsbourg primeste titlul de cea mai buna actrita. Prezidat de Isabelle Huppert, juriul a alcatuit un palmares radical, considera cotidianul elvetian Tribune de Geneve de luni.

Fete de copii de o frumusete pura, filmate intr-un alb-negru superb, pentru a descrie geneza fascismelor, a tuturor fascismelor, intr-un orasel german din 1913. Aceste secvente au fost printre cele mai marcante la cea de-a 62-a editie a Festivalului de la Cannes. Sunt secvente din filmul “Panglica alba” de Michael Haneke, care a câstigat Palme ďOr.
Recompensa este pe deplin meritata de acest film de o incredibila putere, in care mecanismele raului se confrunta cu inocenta si puritatea, potrivit ziarului mentionat. Un film a carui frumusete rezida intr-o punere in scena tensionata si intr-un scenariu de o complexitate aparte, dar care ramâne tot timpul fluid si clar. Dar si de o cruzime nemaivazuta. Cu “Panglica alba”, cineastul austriac semneaza cel mai bun film al sau si o capodopera care va ramâne in istoria cinematografiei, mai scrie ziarul elvetian.
Restul palmaresului de la Cannes se remarca prin alegerile sale radicale. Isabelle Huppert a anuntat acest lucru de la inceputul ceremoniei. Cu toate astea, nimeni n-a fost uitat. Au fost numai câteva bemoluri, ca Premiul Juriului acordat lui Park Chan-wook pentru “Thirst”, film de groaza, ex¬aequo cu filmul foarte bun “Fish Tank” al britanicei Andrea Arnold.
Nimeni nu a fost uitat, insa au existat mari dificultati in departajarea celor 20 de lung-metraje intr-o competitie de asemenea nivel. Este motivul pentru care juriul a creat un premiu exceptional destinat lui Alain Resnais, 87 de ani. Atât pentru ultimul sau film, ludicul si subtilul “Les Herbes folles”, cât si pentru intreaga cariera, de o exemplara longevitate.
Festivalul trebuia sa mai recompenseze si alti candidati, tot atât de merituosi. Printre ei, minunatul film al lui Jacques Audiard, “Un prophete”, parea favorit. Daca ar fi câstigat Palme ďOr, i-ar fi urmat lui Laurent Cantet, cu “Entre les murs”, creând un precedent prin atribuirea doi ani la rând a premiului suprem. A primit Marele Premiu al Juriului, avându-l in distributie pe excelentul actor Tahar Rahim.
În ceea ce priveste interpretarea, alegerile Isabellei Huppert si a membrilor juriului sunt oarecum discutabile. Acordând titlul de Cea Mai Buna Actrita Charlottei Gainsbourg pentru performanta sa din “Antichrist” al lui Lars von Trier, juriul amintea ca interpreta furnizase cea mai socanta imagine a celei de-a 62-a editii. Este vorba de secventa automutilarii si a exciziei care a provocat stari de rau la proiectia oficiala a filmului, prost primit la Cannes. Aceste exagerari acopera un vid tot mai predominant in opera cineastului danez.
Aceeasi apreciere, ceva mai blânda, este valabila si pentru “Cel Mai Bun Actor”, premiul fiind decernat austriacului Christoph Waltz din ultimul film al lui Quentin Tarantino, “Inglourious Basterds”. Chiar trebuia premiata aceasta mare productie la Cannes? Nimeni nu stie, scrie Tribune de Geneve.
Structura palmaresului acestei a 62-a editii reflecta din plin eclectismul unei competitii a carei bogatie reafirma vigoarea autorilor mondiali, rareori atât de inspirati. Criza a facut poate sa scada numarul manifestarilor fastuoase, dar filmele au fost remarcabile. Si acesta este esentialul, incheie cotidianul Tribune de Geneve.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.