Torţionarii voluntari ai lui Bush

0

Proceduri, medici, juristi, toti se regasesc pe câmpul atât de sumbru al torturilor. Orice om, inrolat si cu “simtul datoriei”, poate deveni un tortionar. Documentele publicate in aprilie 2009 de Administratia Obama despre torturile practicate in inchisorile CIA pun aceasta chestiune intr-o noua lumina: cum se poate explica usurinta cu care persoane care actioneaza in numele guvernului Statelor Unite au putut accepta si practica tortura impotriva prizonierilor? Este intrebarea pe care si-o pune cotidianul La Libre Belgique de luni.

Documentele publicate recent nu dezvaluie amanunte despre torturi, acestea fiind deja cunoscute celor care doreau sa stie. Însa prezinta multe informatii despre felul in care se desfasurau torturile si despre cum erau acestea percepute de agenti.
Ceea ce frapeaza in primul rând este o reglementare incredibil de atenta la amanunte, formulata in manuale ale CIA si preluata de juristii guvernului. Lumea isi putea inchipui pâna acum ca practicile de tortura tineau de ceea ce se numeste depasirea involuntara a normelor, provocata de urgenta momentului. Acum isi da seama ca, dimpotriva, este vorba de proceduri stabilite in cele mai mici amanunte, la centimetru si secunda.
Astfel, formele de tortura sunt 10, care cresc apoi la treisprezece, impartite in trei categorii, fiecare cu mai multe grade de intensitate: de pregatire (nuditate, alimentatie manipulata, lipsire de somn), de corectare (lovituri) si de coercitie (udarea cu apa, inchiderea in custi, supliciul scufundarii in cada).
Atunci când palmuieste, cel care face interogatoriul trebuie sa aiba degetele departate si sa loveasca la jumatatea distantei dintre extremitatea barbiei si lobul urechii.
Udarea prizonierului dezbracat poate dura 20 de minute daca apa are 5 grade, 40 daca temperatura este de 10 grade si pâna la 60 daca are 15 grade. Lipsirea de somn nu poate dura mai mult de 180 de ore si poate incepe din nou dupa o pauza de 8 ore. Scufundarea in cada poate dura pâna la 12 secunde , nu mai mult de doua ore pe zi, timp de 30 de zile consecutiv (un prizonier foarte rezistent a trecut prin acest supliciu de 183 ori, in martie 2003).
Închiderea intr-o cusca mica nu trebuie sa depaseasca doua ore, dar, daca prizonierul poate sta in picioare, ea se poate prelungi pâna la opt ore odata, pâna la 18 ore pe zi. Si tot asa, pe pagini intregi.
Aflam si in ce consta pregatirea tortionarilor. Majoritatea ace stor torturi reproduce programul pe care il urmeaza soldatii americani care se pregatesc sa infrunte situatii extreme (ceea ce ii face pe responsabili sa afirme ca incercarile sunt suportabile).
Tortionarii insisi sunt alesi dintre cei care “au avut experienta prelungita” a acestor incercari extreme, altfel spus: tortionarii au fost, in prima faza, torturati si ei. Dupa care, un stagiu intensiv de patru saptamâni este suficient pentru a-i pregati pentru noua lor activitate.
Partenerii nelipsiti ai tortionarilor sunt consilierii juridici ai guvernului, care au rolul de a asigura imunitatea legala a colegilor lor. Si acest lucru este o noutate: tortura nu mai este considerata o incalcare a normei comune, regretabile dar scuzabile, ci este chiar norma legala. Pentru aceasta, juristii recurg la o alta serie de tehnici. Pentru a scapa de lege, interogatoriile trebuie sa se desfasoare in afara Statelor Unite, chiar daca in baze americane.
Tortura, asa cum este definita legal, implica intentia de a produce o suferinta puternica; se sugereaza atunci tortionarilor sa nege existenta unei asemenea intentii. Astfel, palmele nu vor fi date pentru a produce durere, ci pentru a produce surpriza si a umili. Închiderea intr-o cutie nu se va face pentru a provoca prizonierului o dezorientare senzoriala, ci pentru a-i da un sentiment de inconfort!
Calaul trebuie sa insiste mereu pe “buna sa credinta”, pe “convingerile cinstite” si pe intentiile sale rezonabile. Trebuie folosire numai eufemisme: “tehnici intarite” pentru tortura, “expert in interogatorii” in loc de tortionar. Trebuie evitata si lasarea urmelor materiale; de aceea este preferata distrugerea mintala in locul traumelor fizice; vor fi distruse imediat si eventuale inregistrari video ale torturilor.
Mai multe grupuri profesionale sunt implicate in torturi, din afara cercului limitat al tortionarilor. În afara juristilor care dau legitimitate actiunilor, mai sunt mentionati regulat psihologi, psihiatri, medici (prezenti obligatoriu la fiecare tortura), femei (tortionarii sunt barbati, dar injosirea in fata femeilor agraveaza umilinta), profesori universitari care construiesc justificari morale, legale sau filosofice.
Cine trebuie astazi sa raspunda pentru aceste pervertiri ale legii si ale principiilor morale elementare? Executantii voluntari ai torturii sunt mai putin raspunzatori decât inaltii functionari legali care au justificat-o si incurajat-o; iar acestia, mai putin decât responsabilii politici care au cerut-o.
Si guvernele straine prietene, mai ales europene, au o raspundere, pentru ca au fost mereu la curent cu aceste practici si au beneficiat de informatiile primite in acest mod; nu au protestat niciodata, nu si-au manifestat dezaprobarea.
Cine nu spune nimic consimte. Cum ar trebui ei judecati? Într-o democratie, condamnarea oamenilor politici consta in scoaterea lor in afara puterii prin nerealegerea lor. În ceea ce priveste celelalte grupuri profesionale, ne-am astepta sa fie sanctionati de tovarasii lor, caci cine si+ar dori sa fie invatacelul unui asemenea profesor? Cel care cere dreptate la un asemenea judecator? Sau pacientul unui asemenea doctor?
Daca vrem sa intelegem de ce acesti “bravi” americani au acceptat atât de usor sa devina tortionari, nu trebuie sa cautam motivul in ura sau frica ancestrala de musulmani sau de arabi, scrie La Libre Belgique.
Nu, situatia este cu mult mai grava. Lectia acestor dezvaluiri este mai degraba ca orice om, cu conditia sa fie inrolat, sa respecte nobilele principii ale “simtului datoriei”, prin necesara “aparare a patriei”, sau având elementara teama pentru viata si bunastarea semenilor sai poate deveni un tortionar, este concluzia amara a articolului din cotidianul La Libre Belgique.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.