Realismul olandez şi imigraţia

0

Olanda a elaborat in 2006 un test de integrare pentru imigrantii care doresc sa se instaleze pentru multa vreme in Tarile de Jos. Nicolas Sarkozy, pe atunci ministru de Interne, dadea exemplu aceasta masura, scrie cotidianul francez Le Monde in editia de marti.

Regulile de “inburgering” (integrare civica) sunt cele mai severe din Europa. Aprobate de majoritatea formatiunilor politice, cu exceptia Verzilor, au fost criticate, uneori aspru, de unele asociatii si de intelectuali. El regretau faptul ca temele populistilor si ale liderilor lor (Pim Fortuyn, Rita Verdonk si Geert Wilders) sunt adoptate de toata clasa conducatoare.

Justitia are din când in când o pozitie discordanta. În 2008, un tribunal a autorizat ca o tânara marocana sa primeasca sedere provizorie, desi nu raspundea la cele doua probe impuse – limba si cultura. Dar avea un motiv bun: era analfabeta. Un alt judecator a considerat ca o tânara din Sri Lanka nu putea primi la sosirea in tara 120% din venitul lunar minim din Olanda, cum prevede legea, fara a contraveni directivelor europene.
Autoritatile au mentinut totusi testul de “integrare civica”. Acesta are loc mai intâi in tara de origine, sau mai precis la ambasada sau la consulatul Olandei. Scopul guvernului de centru-dreapta, la putere pâna in 2006, era putin prea transparent.
Sub pretextul de a favoriza o mai buna integrare a strainilor prin cunoasterea limbii olandeze si a unor elemente de coexistenta, guvernul incerca sa reduca presiunea populistilor si a tuturor celor care erau ingrijorati de imigratie, spunând, asemenea lui Pim Fortuyn, ca Olanda era “plina”. De fapt, robinetul imigratiei trebuia bine strâns, pe acest subiect concentrându-se dezbaterea publica.
Asasinarea cineastului Theo Van Gogh de un islamist de origine marocana, episodul Ayaan Hirsi Ali (politiciana somaleza si olandeza, al carei nume era in fruntea listei viitoarelor victime ale ucigasului lui Van Gogh), deputata ce a dezvaluit indiferenta si absenta unei politici eficiente impotriva devierilor religioase, filmul anti-islamist “Fitna” al lui Geert Wilders…
Este cam mult pentru o tara neobisnuita cu dezbaterile polarizate, potrivit Le Monde. “Pacea in stil olandez, confundata des cu armonia, a fost perturbata. Tara si-a pierdut reperele si coeziunea”, este de parere politologul Jos de Beus.
Autoritatile au apreciat ca trebuie sa se mearga dincolo de testul civic. Ei mentioneaza necesitatea unui nivel de educatie “satisfacator” al emigrantilor. Rita Verdonk, fost ministru al integrarii, considera ca examenul de admitere trebuia sa cuprinda 250.000 persoane instalate deja in Olanda si chiar sa-i oblige sa vorbeasca olandeza pe strada.
La Rotterdam, unii liberali au sugerat trimiterea tinerilor straini violenti in “tabere” de genul centrelor de reabilitare sau expulzarea vecinilor straini prea zgomotosi catre periferia orasului. Într-un asemenea context, testele au fost considerate obstacole create de o tara care a trecut de la prea multa toleranta la intoleranta. Continutul acestor probe, costul lor (350 euro, peste 70 euro pentru DVD-ul in 14 limbi, care permite pregatirea testului) au fost considerate tot atâtea abuzuri.
Pentru a descoperi mai multe, un ziarist flamand, Steven De Foer, fost corespondent in Olanda al ziarului belgian De Standaard, a trecut chiar el prin acest examen. Si-a publicat constatarile in ultimul numar al revistei culturale Ons Erfdeel care promoveaza in Flandra apropierea intre culturile flamanda, olandeza si franceza.
Intitulat “Libertate religioasa, piept descoperit si bicicleta”, articolul ofera o viziune mai degraba pozitiva. Ziaristul le recomanda chiar si altor tari – si in orice caz regiunii sale, Flandra – sa se inspire din testul mentionat.
Nu a gasit niciun exces si a descoperit putine clisee – de genul saboti, mori de vânt, lalele si varza cu sos alb, una din mâncarurile nationale – in expunerea de 100 de minute de pe DVD-ul Naar Nederland – “Spre Olanda”. I-au placut mesajele explicite, ca acela care evoca conditiile precare de locuit ale strainilor sau cunoasterea insuficienta a limbii nationale, “care determina un somaj crescut, probleme cu drogurile si conflicte in cartierele locuite de imigranti”.
Însotite de sfaturi foarte practice, tipic olandeze – de exemplu sosirea la timp la intâlnirea pentru angajare, perdelele sa nu acopere ferestrele, folosirea mijloacelor de prevenire a imbolnavirilor pentru a reduce costurile asigurarilor sociale -, filmul trece in revista subiecte importante. Neclintita libertate religioasa – valabila pentru toate religiile -, egalitate intre barbati si femei, libertatea moravurilor – de unde imaginea unui piept dezgolit pe o plaja.
Prin urmare, critic ile care descriau testul ca pe un mijloc de a speria pe unii candidati sunt indreptatite? “Nu chiar”, spune Steven de Foer. “Avertismentele sunt rezonabile si adeseori atenuate. Putem vorbi mai degraba de o lectie de realism, adauga el. O alta notiune foarte olandeza”, se incheie articolul din Le Monde despre politica olandeza in domeniul imigratiei.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.