Parteneriatul Estic este un nonsens fără Rusia

0

În declaratia de lansare a Parteneriatului Estic se spune ca noua initiativa este orientata spre reformarea tarilor-partenere, proces care va inlesni apropierea lor de Uniunea Europeana (UE). Reactia Rusiei la aceasta initiativa a UE a fost una destul de calma, lucru confirmat si de presedintele rus Dmitri Medvedev, in timpul conferintei de presa de la Habarovsk, chiar daca este vorba despre “materii sensibile pentru statul rus”.

Au existat destule initiative asemanatoare, in care s-a tot vorbit despre reforme si apropiere. În practica, insa, aceste doua lucruri sunt determinate nu atât de programe si proiecte, ci de volumul resurselor alocate acestora, de posibilitatile obiective.
La acest capitol, insa, lucrurile nu stau chiar atât de bine, cons idera presedintele Comisiei Dumei de Stat a Rusiei, Konstantin Kosacev, intr-un comentariu publicat in cotidianul rus Izvestia.
UE s-a pomenit in fata unei dileme complicate. Asupra Bruxellesului fac presiuni si noii membri ai UE, care fac lobby pentru extinderea Uniunii spre Est, si creatorii “revolutiilor colorate”, care promit popoarelor lor perspective europene luminoase. Totusi, UE se apropie de limitele granitelor sale, nu atât politice, cât fizice.
Depasirea acestor limite va da nastere unor probleme de autoidentificare si guvernare. Criza economica a scos foarte clar la iveala existenta unor divergente intre “noua” si “vechea” Europa, lucru care nu a stimulat primirea de noi membri.
Doua situatii acute din spatiul postsovietic – blocada gazului in Europa si razboiul din Georgia – au fost considerate de UE ca un apel la actiune. Pe acest fundal a inceput promovarea activa a Parteneriatului Estic.
Cât de multumite sunt popoarele Europei de Est de aceasta “antecamera a UE”? Aceste tari sunt indemnate la apropiere, dar in acelasi timp li se ofera sume destul de modeste (comparativ, de exemplu, cu creditul pe care Rusia l-a oferit Kârgâzstanului); li se cere sa-si reformeze legislatiile si piete le conform prevederilor UE si in detrimentul cooperarii cu CSI, insa fara un statut de membru deplin in UE acest lucru echivaleaza cu probleme mari pentru businessul local, atentioneaza Kosacev.
Însa, pe masura activizarii in spatiul postsovietic, UE nu poate eluda tema rusa si doar de Bruxelles depinde daca aceasta tema va deveni una problematica. Daca va fi vorba despre o noua incercare de a reforma spatiul postovietic fara participarea Rusiei, aceasta tentativa este condamnata la esec, deoarece ii lipseste esentialul: caracterul universal. Potrivit oficialului rus, orice proiect care nu cuprinde toata Europa o trage inaipoi in secolul al XX-lea, la schisme si linii despartitoare.
Daca UE ar fi decis sa accepte in rândurile sale intreaga fosta URSS fara Rusia, Moscovei i-ar fi fost intr-adevar foarte greu sa se opuna acestui lucru. Si nu pentru ca Moscova nu ar avea un “proiect de civilizare” propriu, dupa cum ii reproseaza de obicei Kremlinului criticii sai, care se fac a nu observa ca liderii rusi proclama in mod deschis alegerea europeana, noteaza Kosacev.
Din punct de vedere economic, ideea pe care Rusia o propune vecinilor sai se bazeaza pe constientizarea faptului ca, prin mentinerea legaturilor istorice se poate câstiga mai mult decât din speranta de a fi luat “in intretinere” de cineva. Si in plan militar-politic Moscova nu construieste “aliante impotriva cuiva”, ci le propune vecinilor sa coopereze pentru a contracara amenintari reale.
Tocmai de aceea, linia Rusiei are perspective si in Vest, in Europa, si in Est, unde ia amploare procesul de integrare si unde partenerii Rusiei nu au, de obicei, “complexe rusesti invechite”. Succesul pe flancul de Vest (de Est, in cazul Europei) depinde de modul in care europenii vor constientiza un lucru evident: Parteneriatul Estic este un nonsens fara participarea celui mai mare partener estic – Rusia.
Kosacev declara ca Rusia trebuie implicata nu in programe deja elaborate, ci in procesul de elaborare a acestora. Doar in acest caz respectivele programe vor fi unele europene, nu “eurounionale”. Încercarea UE de a “implica” Rusia in proiectele europene “pe bucati” (cum ar fi includerea in Parteneriatul Estic a regiunii ruse Kaliningrad) nu poate fi considerata o invitatie serioasa la cooperare.
Totusi, si Rusia ar trebui sa vina cu initiative. Pentru ca nimeni sa nu mai poata juca o carte din start perdanta pentru Rusia – “ori cu Rusia, ori cu Europa” – este necesar ca aceasta sa fie lipsita de temei, iar in loc sa fie propus un proiect real, nu mai putin atragator, conchide Konstantin Kosacev.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.