Testul nuclear nord-coreean ca mijloc de supravieţuire

0

Testul nuclear nord-coreean a strâns si mai mult nodul contradictiilor legate de proliferarea armelor de distrugere in masa.

Presedintele american Barack Obama a numit nu o singura data reducerea pericolului nuclear drept prioritate majora. În afara de aceasta, din cauza Iranului, aceasta probelma este strâns legata de reglementarea situatiei din Orientul Mijlociu (OM) – alta mare provocare pe care intentioneaza sa o depaseasca Administratia americana.
Relatiile dintre Phenian si Washington seamana cu un cerc vicios, scrie cotidianul rus Gazeta. Ambele parti sunt interesate intr-o afacere reciproc avantajoasa: SUA au nevoie de succes pentru a incepe “resetarea” suprematiei americane, promisa de Obama, iar Coreea de Nord – sa “vânda” pozitia sa constructiva pentru o imblânzire a izolarii si pentru dividende economice.
Însa, din nefericire, starea de sanatate a lui Kim Jong Il naste speculatii privind posibila schimbare de putere in Coreea de Nord. Aceasta inseamna ca regimul de la Phenian trebuie sa demonstreze de urgenta lumii intregi puterea si independenta sa.
Astfel, mai vechea lansare de satelit, care a semanat mai degraba cu un test de racheta balistica, precum si recentul test nuclear sunt menite sa le aminteasca SUA ca Republica Populara Democrata Coreeana (RPDC) este un stat puternic. Totodata, aceasta este o invitatie inedita la negocieri, atât de dorite de ambele parti, cons idera Gazeta.
În echipa lui Obama exista persoane capabile sa evalueze in mod lucid actiunile si declaratiile Phenianului, adica sa faca diferenta intre o amenintare reala si bravada unui regim strâns cu usa. Însa, regimul de neproliferare are si el limite, iar semnalele asemanatoare celor din urma pun Administratia americana intr-o situatie delicata.
Obama este si asa criticat pentru faptul ca este deschis unor negocieri cu absolut toti si pentru reactia sa prea blânda la “provocari”. În afara de aceasta, nu trebuie uitate Japonia, care se teme cu adevarat de RPDC, si Coreea de Sud. Ambele tari sunt aliati de baza ai SUA in problema OM.
De aceea, potrivit Gazeta, Washingtonul este pur si simplu obligat sa reactioneze la testul nuclear, chiar daca acesta ar putea fi urmat doar de o escaladare publica a agresivitatii Phenianului.
Totusi, ziarul rus considera ca perspectiva unui nou curs american este destul de efemera. De altfel, nici cursul vechi nu duce nicaieri, deoarece in cazul nord-coreean lipseste “argumentul final”: amenintarea americana privind o solutie prin forta, care insa nu a fost niciodata exclusa din relatiile cu Iranul. Diferenta este ca Phenianul are deja arme nucleare.
Exista analisti care considera ca una dintre cauzele care au adus intr-un punct mort relatiile dintre SUA si RPDC este caracterul inconsecvent al abordarii americane. În ceea ce priveste pozitia Phenianului, aceasta a ramas practic aceeasi: sa-si vânda “comportamentul cuviincios” pentru avantaje economice. Daca SUA ar fi fost de la bun inceput un “cumparator constiinc ios”, spirala acutizarii s-ar fi diminuat.
De fapt, caracterul daunator al conflictului din jurul RPDC depaseste cadrul propriu-zis al problemei coreene. În primul rând, Obama este pus in fata necesitatii de a demonstra tarie acolo unde, probabil, ar fi fost mai bine sa demonstreze blândete. În al doilea rând, Coreea de Nord da din nou cap in cap, pe de o parte, SUA si Japonia, pe de alta parte, China si Rusia.
Beijingul, care isi revendica rolul de patron al Phenianului, are toate motivele sa fie profund nemultumit de tertipurile acestuia. Totodata, abordarea comuna a Rusiei si Chinei consta in aceea ca ambele considera inadmisibile presiunile externe asupra unui stat suveran, subliniaza Gazeta.
Astazi, Consiliul de Securitate al ONU vrea sa pedepseasca Phenianul nu atât pentru politica sa externa, cât mai ales pentru nerespectarea demonstrativa a regimului de neproliferare a armelor nucleare. China evita intotdeauna deciziile brutale, optând pentru cea mai blânda cu putiinta, iar in problema nord-coreeana Moscova urmeaza exemplul Beijingului. Aceasta inseamna, ca in cadrul Consiliului de Securitate s-ar putea inregistra un nou dezacord cu pozitia Washingtonului.
În prezent, din diverse motive, din ce in ce mai multe tari vor sa se doteze cu arme nucleare. De cele mai multe ori, motivele sunt de ordin regional, armele nucleare fiind vazute ca un mijloc de presiune asupra vecinilor. Tocmai aceasta este natura arsenalelor nucleare ale Indiei, Pakistanului si Israelului, in mare parte astfel se explica si programul nuclear al Iranului.
Coreea de Nord, in schimb, cu dorinta sa inversunata de a atrage atentia SUA si de a le provoca la o discutie directa, este in realitate cazul cel mai simplu dintre toate. Celelalte cazuri sunt mult mai complicate, deoarece pentru solutionarea lor este necesar sa fie dezlegate nodurile strânse ale contradictiilor regionale. În ceea ce priveste RPDC, ea are o singura ambitie: sa supravietuiasca, conchide Gazeta.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.