Puterea Parlamentului European creşte, dar nu fără probleme

0

Jose Manuel Barroso se teme de un lucru: ca fronda unei parti a europarlamentarilor proaspat alesi sa nu complice realegerea sa in fruntea Comisiei Europene. În principiu, primul vot in aceasta privinta este prevazut la jumatatea lunii iulie, la Strasbourg, daca sefii de stat si de guvern ai celor 27 hotarasc sa-l confirme in functie la summitul din 18-19 iunie, scrie cotidianul francez Le Monde.

Parlamentul European (PE) care isi incheie mandatul numara 785 alesi, iar urmatorul va avea 736, apoi 751, conform Tratatului de la Lisabona. Între iunie 2004 si 1 martie 2009, eurodeputatii au adoptat definitiv 142 directive si 145 regulamente, adica 71% si respectiv 15% din textele adoptate de Consiliu.
Domeniile de interventie ale acestor documente au mers de la piata interna, politica industriala, protectia mediului si a consumatorilor, transporturi, pâna la libera circulatie a fortei de munca si a serviciilor.
În 2004, preluarea mandatului de presedinte al Comisiei Europene de catre Jose Manuel Barroso a intârziat din cauza neincrederii eurodeputatilor, indignati de afirmatiile despre homosexuali si femei ale unuia din viitorii comisari, italianul Rocco Buttiglione.
Acesta a trebuit sa renunte atunci la postul sau. Acest episod a pus in evidenta, o data in plus, cresterea puterii PE, fenomen care nu a incetat de atunci, in pofida slabic iunilor institutiei.
Dupa exemplul lui Nicolas Sarkozy, in al doilea semestru al anului trecut, liderii europeni si cei care fac lobby de orice fel au inceput sa-i flateze pe alesi. “La Parlamentul European, sau cel putin tinând seama de opinia sa, s-a ajuns in ultimii ani la compromisuri asupra celor mai controversate texte”, spune un diplomat de rang inalt: “De la extindere, Parlamentul este locul unde se pot lamuri blocajele intre state sau optiunile Comisiei.”
Anumite texte legislative, cum ar fi directiva “Bolkenstein” asupra serviciilor sau reglementarea REACH asupra produselor chimice, au fost amendate in profunzime la trecerea lor prin PE. Se intâmpla chiar, in mod exceptional, ca alesii sa respinga un text sustinut de capitale: ultimul exemplu este o legislatie asupra programului de lucru, care prevedea mentinerea derogarii de care beneficiaza Marea-Britanie de la saptamâna de 48 de ore.
PE si-a permis, tot in aceasta legislatura, sa refuze unele initiative ale Comisiei, cum ar fi liberalizarea serviciilor portuare. În prezent, exercita presiuni asupra executivului european si presedintelui sau pentru accelerarea lucrarilor in domeniul reglementarii financiare.
Aceasta crestere a puterii va fi confirmata de Tratatul de la Lisabona, care ar urma sa intre in vigoare la inceputul anului 2010. PE ar deveni atunci codetinator, aproape la egalitate cu Consiliul, al functiilor legislative si bugetare.
El ii va reprezenta pe “cetatenii Uniunii”, in timp de Consiliul apara interesele statelor. Noul tratat prevede extinderea ariei de codecizie la domenii rezervate pâna acum numai Cons iliului: politica agricola comuna, problemele migratiei sau sportul.
În plan politic, PE va avea misiunea sa aleaga, cu majoritatea membrilor sai, presedinte le Comisiei, la propunerea Consiliului. În prezent, desemnarea acestuia de catre statele membre nu poate decât sa fie “aprobata” de Parlament, fiind suficienta major itatea voturilor exprimate.
Acest element il face pe dl Barroso sa pledeze pentru un vot cât mai rapid posibil, inaintea ratificarii Tratatului de la Lisabona de catre toate tarile.
Cresterea puterii PE nu este totusi fara probleme. Legitimitatea noii adunari risca, dupa 7 iunie, sa fie slabita de absenteism. Rata de participare la alegerile europene este in continua scadere de la primele alegeri din 1979.
Ea a atins 45% in 2004, dupa scaderea dramatica in tarile fondatoare, unde votul nu este obligatoriu – Germania, Franta si Olanda. Participarea ramâne foarte scazuta in noile tari membre. “PE este soldatul necunoscut al constructiei europene: cetatenii Europei au puterea sa-l aleaga, dar nu au satisfactia sa-l cunoasca”, spune fostul deputat Jean-Louis Bourlanges.
Spre deosebire de Congresul american, PE nu are capacitatea de expertiza pentru a influenta deciziile. Chiar si alesii cei mai insistenti trebuie sa asculte argumentele Comisiei Europene, ale statelor membre sau ale celor care fac lobby pentru a-si forma o parere. Eurodeputatii sunt adeseori in imposibilitatea de a se pronunta de la prima lectura asupra unor subiecte complexe si controversate.
A fost cazul, in timpul presedintiei franceze, al pachetului clima/energie: i-au trebuit Parlamentului câteva zile pentru a confirma compromisul negociat cu greutate intre statele membre, in timp ce industriasii cresteau presiunile pentru a scadea costul luptei impotriva incalzirii globale, incheie Le Monde.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.