Mitul stabilităţii economice şi politice a Elveţiei prezintă fisuri

0

Imaginea Elvetiei de republica alpina sanatoasa si lipsita de griji, ancorata puternic in memoria strainilor, nu corespunde pe de-a-ntregul realitatii.

Privita la lumina, Elvetia nu este deloc lipsita de griji din punct de vedere economic iar politica sa nu se mai bucura nici ea de atât de laudata stabilitate, comenteaza ziarul elvetian Neue Zuercher Zeitung cu ocazia zilei nationale de la 1 august (comemorarea miticului juramânt de la Ruetli, Ruetlischwur, care a pus bazele confederatiei helvetice, n.red.).

Elvetia resimte in mod acut consecintele cutremurului care a lovit pietele financiare, nava amiral a sistemului bancar elvetian, UBS, fiind acum in vizorul SUA.

În joc se afla multe iar pentru piata financiara Elvetia miza este contracararea atacului frontal la adresa sferei private a clientilor sai. Elvetiei politice i se cere la rândul ei sa tina sus stindardul principiilor fundamentale ale statului de drept in disputa actuala cu SUA.

Ministrul de externe al Elvetiei, Micheline Calmy-Rey, declara recent foarte concis ca aici este vorba de “suveranitatea Elvetiei”. Disputa in jurul pietei financiare Elvetia va fi una dificila si va reaminti cât de mult depind unul de altul economicul si politicul.

Cine a crezut pâna acum ca va putea mentine Elvetia pe calea succesului doar pe baza regulilor economice trebuie sa-si schimbe logica iar cine crede ca poate sa puna acum economia in catuse politice se inseala.

Elvetia nu-si mai poate permite doua lumi paralele: una politica si una economica. Pe lânga statuquo-ul economic, politica federala nu este nici ea motiv de bucurie.

Criza declansata in toamna lui 2008 a dovedit inca o data ca Consiliul federal (guvernul confederatiei helvetice, n.red.) este un manager de criza acceptabil insa limitat.

În ultimele luni, guvernul a actionat deseori ciudat si a avut o comunicare disonanta. În loc de o comunitate unitara, care sa iradieze incredere, ceea ce vedem sunt un grup de solitari si modele invechite.

Deficitele in materie de conducere, care ies la lumina regulat in timpuri de criza, nu depind insa doar de persoane, fiind prea simplu sa califici guvernul drept “incapabil”, potrivit ziarului elvetian.

Modelul concordantei vine cu un pret, exponentii diferitelor culori politice fiind obligati sa guverneze impreuna, fara un program obligatoriu, fara majoritate parlamentara in spate si cu mijloacele de presiune ale democratiei directe (initiative populare si referendumuri) “in ceafa”.

Cu toate acestea, modelul concordantei s-a dovedit de-a lungul deceniilor unul viabil si niciuna din parti nu doreste serios sa renunte la el. Mai putin bine este insa faptul ca modelul concordantei a degenerat la nivelul unei mingi de joc pentru ciondaneli penibile intre partide, potrivit publicatiei.

Nerealegerea lui Ruth Metzler, in decembrie 2003 (Metzler, fost consilier federal pentru justitie si politie intre 1999-2003, este primul membru al Consiliului federal care nu a fost nereales din 1872 incoace, n.red.), a marcat sfârsitul formulei magice a executivului. Înainte vreme, politica federala era caracterizata de stabilitate.

Desi si atunci existau critici referitoare la osificarea politica, epoca respectiva era o adevarata binecuvântare comparativ cu confuzia de azi, prin care orice alegeri pentru Consiliu devin niste loterii, opineaza ziarul.

Nu doar Consiliul prezinta un bilant mediocru in anul de criza 2009, partidele politice având si ele vina lor. Daca inainte vreme acestea aveau grija sa formeze majoritati stabile, azi comportamentul lor este dictat de folosul propriu in loc de interesul comun si de tactici electorale obscure in loc de perspectiva politica obiectiva.

Vremurile economice dificile ar fi cu jumatate mai putin rele daca macar politicul ar actiona ca un factor stabilizator. Faptul insa ca problemele economice si politice cumuleaza face usor de inteles ingrijorarile Elvetiei.

Ce este de facut? Unii doresc revenirea unei “antante” civico-liberale care sa ia lucrurile in mâna, cârma barcutei elvetiene in deriva trebuind, in opinia lor, preluata de acele forte care pot insufla o noua viata retetei de succes a Elvetiei moderne: libertate pe de-o parte, responsabilitate de alta parte.

Pentru aceasta este nevoie pe frontul extern de intrasigenta in apararea principiilor statului de drept si pretentia suveranitatii. Asta inseamna, de asemenea, ca pe frontul intern partidele sa fie capabile de compromisuri.

Daca Consiliul federal va reusi sa frâneze atacurile furibunde asupra pietei financiare el merita respect.

De la parlament este de asemenea de asteptat ca la apropiatele alegeri pentru Consiliu sa joace cu cartile pe fata. În acest caz, Mama Elvetia ar putea zâmbi din nou, incheie publicatia.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.