Republica Moldova: revoluţia incoloră, un nou experiment în spaţiul CSI

0

Ceea ce la Kiev era numit revolutie, la Chisinau este denumit pur si simplu “pierderea de catre comunisti a majoritatii parlamentare”. Asa arata acum o revolutie adevarata: fara nici o culoare.

Experimentul are o singura hiba: el este unul ideal. Republica Moldova este o tara din CSI mult prea tipica, pentru ca rezultatele acestui experiment sa conteze si pentru altcineva, noteaza intr-un amplu comentariu cotidianul rus Gazeta.

Chiar daca istoria si geografia Republicii Moldova predispune la paralele cu Ucraina, mai ales ca actuala situatie din republica determina in mod inevitabil “iluzii portocalii”, este gresit sa se compare revolutia geroasa de la Kiev cu ceea ce s-a intâmplat in aprilie la Chisinau.

De altfel, nici Marian Lupu, care pâna in aprilie fusese comunist fidel, pentru a se transforma in timpul alegerilor anticipate intr-o figura-cheie a opozitiei, nu prea seamana cu Viktor Iuscenko sau Iulia Timosenko, noteaza cotidianul moscovit Gazeta.

Însa, evolutia ulterioara a evenimentelor pare foarte cunoscuta si darnica in comparatii.

Comunistii moldoveni arata acum ca Ianukovici, condamnat la victorie si la sedere ulterioara in opozitie; iar opozitia si-a ocupat scaunele portocalii, insa nu este niciun semn ca treaba cu alierea le va reusi mai bine decât ucrainenilor.

Si, daca Kievul uimeste lumea printr-o varietate interminabila de coalitii, in acelasi spirit Chisinaul va cauta acum un presedinte al tarii.

Desigur, exista unele nuante. Opozitia moldoveana nu a reusit “sa-l trimita in trecutul istoric” pe Kucima al lor: Voronin ramâne presedinte al tarii. Însa, liderul comunist s-a pomenit acum in capcana pe care el insusi a plasat-o.

Nevoit, potrivit Constitutiei, sa paraseasca fotoliul prezidential, Voronin facuse totul pentru a-i stirbi importanta, grabindu-se sa se impuna ca presedinte al parlamentului.

Acum, insa, unicul lucru pe care-l poate face opozitia chiar si fara sprijinul comunistilor este sa ocupe tocmai postul de presedinte al parlamentului. De aceea, pe ei nu-i sperie prea mult punctul mort determinat de incapacitatea de a alege un presedinte al tarii:

acum, Voronin va putea dizolva parlamentul abia la anul, iar in acest rastimp se pot face foarte multe schimbari in structurile de stat si chiar in mass-media.

Astfel, subliniaza Gazeta, comunistii moldoveni au cazut victime, in modul cel mai tragicomic cu putinta, acelei ordini politice pe care Voronin o construise cu atâta minutiozitate pentru sine. Întrebarea privind posibila transformare a comunistilor moldoveni in ceva mai modern determina intotdeauna raspunsul “nu cu Voronin”.

Adica, oameni cu atitudini moderni existau intotdeauna in partidul condus de acesta. Însa, in conditiile in care Partidul Comunistilor reprezenta puterea, orice tentatie ideatica era strunita cu usurinta de profiturile pragmatice care existau chiar si fara niciun fel de evolutie.

Un model obisnuit, care functiona ireprosabil in conditiile detinerii pachetului de control. Acum, distrugator al monopolului a devenit Marian Lupu.

Si, chiar daca toti stiu ca pentru Lupu aceasta miscare a constituit doar un mijloc eficient de lupta pentru fotoliul prezidential, devine evident ca se deschid variante absolut noi de autoexprimare.

În opinia Gazeta, cei care il considerau pe Lupu un “proiect al lui Voronin”, in vederea extinderii coalitiei in parlament, au gresit.

În primul rând, Partidul Democrat a câstigat mult prea multe mandate, iar acest partid are foarte multi membri care se tem cu adevarat ca, in cazul in care se vor alia cu comunistii, oamenii pur si simplu vor inceta sa-i mai salute.

În al doilea rând, toti isi amintesc foarte bine de experienta lui Iurie Rosca, compromis ireversibil dupa ce se aliase, in fostul legislativ, cu comunistii. Însa, chiar si aceste calcule sugereaza pentru opozitie o intriga destul de ucraineana, considera Gazeta.

Fara Lupu opozitia liberala nu va putea sa numeasca nici macar presedintele parlamentului, iar Lupu propune o coalitie larga, care ar arata si mai efemer decât alianta “portocaliilor ucraineni”.

Totusi, acest lucru nu infirma faptul ca anul ucrainean 2004 s-a reeditat in Republica Moldova. Puterea traditionala este in declin, iar viitorul ei nu mai constituie o problema politica actuala.

Însa, nu este exclus ca, in final, comunistii moldoveni sa fie nevoiti sa se schimbe, daca nu in eurosocialisti, atunci cel putin in Ianukovici. Oricum, in oricine altcineva numai nu in Kucima.

În opinia ziarului moscovit, Republica Moldova, care nici macar nu-i intereseaza pe constructorii de proiecte globale, este un caz tipic pentru intreaga Comunitate a Statelor Independente (CSI).

De altfel, aminteste Gazeta, prima criza din CSI se inregistrase in 1997 tocmai la Chisinau, când puterea de atunci intrebase pentru prima data Moscova ce bonusuri are in schimbul recunoasterii relatiei cu Rusia drept una prioritara.

Republica Moldova determina paralele cu Ucraina din 2004, insa ea este si un pic de Republica Belarus de la inceputul anilor 1990, când romanticiii membri ai frontului popular agitau drapele nationale si incercau sa reanimeze limba belarusa, si chiar au câstigat alegerile.

Însa, ei nu au putut invinge resursele administrative si, in final nu au reusit sa atraga de partea lor pe cei care au votat apoi multi ani la rând pentru Lukasenko.

Totusi, “frontistii” moldoveni au supravietuit: România este foarte aproape, iar pentru moldoveni ea este nu doar România, ci si Europa. Iar o Europa sub coasta inseamna ceva pentru comunistul Voronin, care, in cele mai duioase momente de prietenie cu Moscova, nu uita de integrarea europeana.

Membru GUAM, care critica acest GUAM, dar care nu intentioneaza sa iasa din el: oare nu acesta este simbolul CSI?

Gazeta mai face o comparatie intre Republica Moldova si “Kârgâzstanul european”, la fel de mic si imperceptibil, cu deosebirea ca pe teritoriul moldovean nici nu este loc de baza militara.

Republica Moldova pare sa-i intereseze pe toti in modul cel mai cinstit: pur si simplu ca stat de la care nu se pot obtine niciun fel de dividende, nici militare, nici energetice; doar un vot nominl in cadrul organizatiilor internationale, un fel de unitate statala care este enumerata dupa virgula.

Da, Republica Moldovea seamana cu Ucraina, insa Ucraina este un simbol, inseamna Campionatul European la Fotbal si una dintre cele mai mari tari de pe continent.

În schimb, ambitiile Republicii Moldova se rezuma doar la a deveni un membru intr-o noua organizatie internationala. Un fel de Luxemburg, doar ca extrem de sarac, noteaza Gazeta.

În Republica Moldova creste o generatie care nu mai vorbeste ruseste si care poate fi usor convinsa ca votul pentru comunisti este pur si simplu un tic, de care te poti debarasa, la fel cum te poti debarasa si de Rusia, care in timpul razboiului cu Georgia nu a fost inteleasa foarte bine nici macar in Transnistria.

Toate acestea se intâmpla peste tot in CSI, insa in Republica Moldova ele se intâmpla intr-un mod mult mai echilibrat, ca intr-un experiment ideal. Aici nimic nu este viciat de dimensiuni, aspiratii sau ambitii.

Aceasta este ultima tara din Europa unde conduc comunistii, insa acest lucru este doar un joc de cuvinte, pentru ca in alte tari acest lucru este inca denumit “democratie suverana” sau “verticala a puterii”, lucru inventat, de altfel, nu la Moscova, ci la Minsk, subliniaza in final Gazeta.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.