Relansarea trece prin China

0

În Statele Unite, cei care solicita noi pachete de stimulente fiscale pentru relansarea tarilor dezvoltate afirma ca este nerealist sa crezi ca un plan de relansare de 787 de miliarde de dolari poate sa compenseze o scadere de 3.000 de miliarde a cheltuielilor in sectorul privat, scrie ziarul francez Les Echos.

Deficitul american a ajuns la cifra alarmanta de 12% din PIB. Noi cheltuieli care ar adânci si mai mult deficitul nu ar face decât sa alimenteze temerile legate de inflatie si de cresterile viitoare de impozite.

Slabele rezultate obtinute in urma aplicarii planului TARP (Planul de salvare a activelor cu risc) au dus deja la respingerea ideii de catre opinia publica – si Congresul american – vizând folosirea din nou a banilor publici pentru recapitalizarea bancilor.

Un al doilea plan de relansare nu figureaza pe ordinea de zi. Pentru o crestere globala a cererii, salvarea vine dintr-un singur loc.

Nu din Europa sau Japonia, care sunt chiar mai indatorate ca Statele Unite si ale caror conditii demografice nu lasa loc vreunei sperante ca datoria s-ar resorbi, ci mai degraba dinspre pietele emergente precum China.

Problema este ca aceasta tara a facut deja mult pentru a stimula cererea interna, prin intermediul cheltuielilor guvernamentale si datorita bancilor care au fost solicitate sa acorde imprumuturi.

Piata bursiera este intr-o stare de efervescenta si piata imobiliara cunoaste o explozie ingrijoratoare. Modul in care China poate aborda aceasta problema aproape de nerezolvat este sa cheltuiasca mai mult pentru importuri.

Ea poate cumpara mai multe masini unelte sau echipamente de transport din Statele Unite.

Concentrarea cheltuielilor asupra importului de echipamente indispensabile ar evita supraincalzirea pietei chineze, ar incuraja productivitatea si capacitatile viitoare de crestere a economiei, si cererea de produse americane, europene si japoneze.

Aceasta strategie implica totusi si riscuri. O apreciere a yuanului pentru a incuraja importurile ar duce la descurajarea exporturilor, principalul motor al cresterii economice chineze.

Reducerea barierelor administrative legate de importuri risca sa canalizeze cheltuielile pentru produsele straine mai mult decât doresc autoritatile. Aceste riscuri pot fi asumate daca China vrea cu adevarat sa joace un rol primordial pe scena mondiala.

Care ar fi beneficiile unei asemenea strategii pentru China? Raspunsul ne duce acolo de unde am inceput analiza aceasta, politica bugetara americana. China este ingrijorata din cauza faptului ca cele 1.000 de miliarde de dolari investiti in bonuri de tezaur americane risca sa se deprecieze si doreste sa aiba garantia ca Statele Unite isi vor onora datoria.

Ea doreste deci adoptarea de masuri credibile care sa permita echilibarea bugetului american la sfârsitul recesiunii.

Administratia Obama trebuie sa propuna o foaie de parcurs credibila pentru consolidarea bugetului, un demers care i-ar asigura atât pe contribuabilii americani, cât si pe conducatorii chinezi.

Traim intr-o lume multipolara in care nici China, nici Statele Unite nu-si pot asuma singure suprematia economica.

Pentru China, aceasta inseamna asumarea de mai multe riscuri, dar pentru ca aceste noi raspunderi sa fie acceptate, trebuie ca Statele Unite sa degreveze China de unele din aceste riscuri existente. Numai actionând impreuna aceste doua tari pot sa scoata economia mondiala din marasmul actual.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.