Istoria acordurilor României cu FMI

0

România a incheiat, din 1972, de când a devenit membra a Fondului Monetar International, 10 acorduri stand-by cu FMI, dintre care trei au fost semnate inainte de 1989, iar sapte dupa aceasta data. Cele 10 acorduri au fost semnate in anii 1975, 1977, 1981, 1991, 1992, 1994, 1997, 1999, 2001, 2004 si 2009.

Primul acord cu Fondul a fost aprobat in octombrie 1975 si finalizat in octombrie 1976, când România a primit 95 de milioane DST (drepturi speciale de tragere).
Al doilea acord a fost semnat in septembrie 1977, a fost finalizat in august 1998, iar România a primit 64,1 milioane DST.

Patru ani mai târziu, in iunie 1981, a fost incheiat cel de-al treilea acord, reziliat in ianuarie 1984, suma aprobata atunci pentru România fiind de 1,102.5 DST, iar suma trasa de 817,5 milioane DST.
Dupa 1989, primul acord cu Fondul a fost incheiat in aprilie 1991, pe o durata de 12 luni, pentru 380,5 milioane DST.

Acesta a avut ca scop accelerarea reformei economice si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar.

Suma aprobata a fost de 380,5 DST, memorandum-ul incheiat cu guvernul român vizând o stabilizare graduala a economiei, prin liberalizarea treptata a preturilor, reducerea inflatiei, devalorizarea cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante, eliminarea dobânzilor real-negative, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, stimularea procesului de economisire si a investitiilor.

În mai 1992 a fost incheiat un alt acord cu FMI, pentru o suma de 314 milioane DST.

Obiectivele acordului vizau diminuarea inflatiei, incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, mentinerea deficitului bugetar la un nivel care sa poata fi finantat fara consecinte inflationiste, redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare.

Al treilea acord stand-by cu FMI de dupa 1989 a fost semnat in mai 1994 si a fost reziliat in aprilie 1997. Suma aprobata de FMI a fost de 301,5 iar cea trasa de 120,6 DST.

Masurile se refereau de aceasta data la devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, eliminarea subventiilor acordate de stat, stabilirea unei rate a dobânzii real-pozitive, stabilirea unor obiective de restructurare a sistemului financiar-bancar si in domeniul privatizarii.
În aprilie 1997, a fost semnat un nou acord pentru 13 luni si o suma de 301,5 milioane DST.

Suma trasa de catre România a fost de 120,6 DST.
Printre obiectivele aranjamentului se numarau mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil, reducerea ratei inflatiei, liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, cresterea rezervelor BNR sau sistarea creditelor discretionare.

În august 1999, a fost aprobat urmatorul acord cu Fondul, pentru suma de 400 milioane DST.
Erau vizate atunci diminuarea deficitului de cont curent, scaderea inflatiei, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, cresterea rezervelor valutare ale BNR, reducerea pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine.

Dupa anul 2000, România a mai incheiat cu FMI inca 3 acorduri. Astfel, in octombrie 2001 a fost incheiat un acord cu FMI, in suma de 300 milioane DST, acesta fiind reziliat in 2003.

Programul guvernului a vizat atunci sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.

Odata cu semnarea acordului, Consiliul director al Fondului a recomandat României in octombrie 2001 sa continue eforturile destinate reducerii inflatiei, punerea in practica a programelor solide din domeniul fiscal si al privatizarii, precum si reformele structurale, in special in sectorul energetic.

Împrumutul a fost eliberat in mai multe transe. Prima transa a fost eliberata imediat dupa aprobare, iar Guvernul a solicitat FMI sa acorde simultan urmatoarele doua transe.

În luna martie 2002, Executivul a remis conducerii FMI o scrisoare suplimentara de intentie pentru acordul stand-by, ce a inclus si masurile legate de cresterea veniturilor bugetare, angajamentele Guvernului privind numarul de salariati si fondurile de salarii din sectorul bugetar, imbunatatirea gradului de colectare la utilitati si accelerarea procesului de privatizare.

În vederea acordarii transelor 2 si 3 din acord, una dintre cerintele din acord a fost reducerea personalului din industrie cu 4.400 de angajati, preconditie considerata indeplinita de autoritatile române prin concedierile facute de catre SNP Petrom, precum si de producatorii si distribuitorii de energie si sectorul minier.

În martie 2002, Guvernul României si echipa de negociatori a Fondului Monetar International au cazut de acord asupra termenilor unei scrisori suplimentare de intentie la acordul stand-by.

În scrisoare se prevedea o crestere a pretului energiei electrice cu 14% de la 1 aprilie si un pret al gigacaloriei de 20 de dolari incepând cu 1 iulie. A patra transa a imprumutului din 2001, in valoare de 55,11 milioane DST (aproximativ 75 milioane dolari), a fost aprobata de catre FMI la 25 aprilie 2003.

Cerintele FMI in domeniul politicii fiscal-bugetare pentru imprumutul acordat in perioada 2001-2003 au vizat: sustinerea in continuare a procesului de reducere a inflatiei, imbunatatirea administratiei fiscale; alocarea de fonduri suplimentare pentru investitii publice si pentru sustinerea protectiei sociale in vederea atenuarii impactului cresterii pretului la energie si restructurarii companiilor de stat.

În domeniul reformei sectorului energetic s-a cerut intarirea disciplinei financiare, prin cresterea gradului de colectare a facturilor la utilitati sau intreruperea furnizarii de energie pentru companiile care nu platesc facturile, precum si continuarea procesului de restructurare si privatizare.

În domeniul privatizarii a fost impusa accelerarea procesului de privatizare in special a societatilor cu numar mare de salariati, implementarea unor programe de restructurare a companiilor cu pierderi pentru a le face mai atractive la privatizare; continuarea procesului de privatizare a BCR.

Urmatorul acord, incheiat in iulie 2004, de 250 milioane DST, a fost un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de România in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006.

În 2005, din cauza divergentelor dintre partea româna si FMI, cu privire la evaluarea performantelor si cailor de actiune macro-economica, Acordul a fost suspendat, fara implicatii financiare, nefiind necesara accesarea fondurilor.

Dupa expirarea ultimului Acord, in iulie 2006, colaborarea României cu FMI in domeniul macroeconomic a continuat sub forma consultarilor anuale. Executivul si reprezentantii Fondului Monetar International (FMI), au convenit in perioada 14-23 iunie 2005, asupra unei scrisori suplimentare de intentie in domeniul politicilor economice si fiscale din perioada 2005-2006.

În pozitia comuna a Guvernului, Bancii Nationale a României si FMI privind evaluarea memorandumului stand-bay se arata ca in ceea ce priveste cresterea economica din România aceasta este solida, insa exista o preocupare comuna fata de posibilitatea unei cresteri rapide a cererii agregate, ceea ce a creat la rândul ei o presiune asupra inflatiei si asupra obiectivelor legate de situatia fondului curent.

FMI considera ca programul prezentat de autoritatile române ofera o baza solida pentru temperarea presiunilor excesive pe partea de cerere, care au aparut pe finalul anului 2004, alimentate de cresterea rapida a salariilor in termeni reali si de creditul de consum aflat intr-o expansiune puternica.

Masurile discutate au luat in considerare prioritatile imediate ale autoritatilor si necesitatea de a aloca in continuare fonduri pentru combaterea efectelor inundatiilor din 2005, precum si pentru continuarea procesului de recalculare a pensiilor si pentru atenuarea efectelor majorarii preturilor la utilitati pentru familiile cu venituri mici.

La 30 octombrie 2005 FMI a considerat ca Acordul stand-by poate fi considerat “deraiat”, deoarece, dupa prima analiza a Acordului, realizata in septembrie 2004, politicile economice s-au relaxat si, in pofida unor indelungate negocieri in cadrul celor de-a doua si a treia analize, nu s-a ajuns la nici un acord.

Cel mai recent acord pe care România l-a incheiat cu FMI dateaza din 4 mai 2009, când Consiliul Executiv al FMI a aprobat, acordul stand-by cu România pe o perioada de 2 ani, in valoare de 12,95 miliarde euro.
Guvernul României s-a angajat atunci sa finalizeze in 2009 legea sistemului unic de salarizare in sectorul public si legea reformei sistemului public de pensii.

Executivul s-a angajat, de asemenea, sa finalizeze legea sistemului unic de salarizare in sectorul public pâna la finele lunii octombrie, legea responsabilitatii fiscale (care va limita numarul rectificarilor bugetare) pâna la sfârsitul lunii noiembrie, iar legea reformei sistemului public de pensii pâna la finalul anului 2009.

La 10 iunie 2009, FMI a dat publicitatii memorandumul tehnic privind acordul cu România.
Programul de sprijin prevede astfel cinci conditionalitati, referitoare la evolutia plafoanelor privind capitalul extern, cheltuielile guvernamentale, garantiile guvernamentale, interzicerea restantelor la datoriile externe si la datoria publica.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.