Secretul bancar are şi un rol etic

0

Într-o perioada in care secretul bancar este supus unor atacuri conjugate din partea democratiilor occidentale, este importanta abordarea acestui principiu juridic dintr-un punct de vedere etic.

Guvernul elvetian a informat deci UBS, si astfel autoritatile americane, in legatura cu refuzul de a accepta ca acest instrument care este secretul bancar sa fie golit de substanta pentru a lasa banca sa se supuna unei eventuale decizii judiciare americane.

Aceasta este dovada ca secretul bancar nu tine numai de un “fleac” administrativ, ci ca el isi are originea in cele mai esentiale principii ale statului elvetian.

Este mai degraba un drept constitutional nescris decât o reglementare mediocra, scrie ziarul elvetian Le Temps. Secretul bancar nu este conceput pentru a trisa, a pacali fiscul sau a eluda obligatiile contractuale.

Secretul bancar se vrea echivalentul economic al protectiei sectorului privat. El poate fi definit astfel:

“Obligatia de discretie care trebuie garantata de catre reprezentantii si angajatii unei banci in ceea ce priveste afacerile clientilor sau ale tertilor, de care au cunostinta datorita exercitarii profesiei lor.”

Aceasta obligatie ca atare nu-l scuteste pe cetatean de indeplinirea obligatiilor fata de stat, in special aceea de a-si plati impozitele.

De-a lungul istoriei, secretul bancar a permis grupurilor persecutate sa scape de dictatorii putin scrupulosi, pentru care drepturile fundamentale nu constituiau un corpus privilegiat de reguli.

Trebuie luat in considerare rolul etic important al secretului bancar. Când acest principiu nici nu fusese inca enuntat, fiind in stadiul de cutuma, hughenotii au putut sa scape de manevrele spoliatoare ale lui Ludovic al XIV-lea, care nu a ezitat sa recurga la spioni pentru a incerca sa le confiste averile.

Acest principiu a ajutat si o parte a populatiei germane sa evite ruinarea din cauza hiperinflatiei din timpul Republicii de la Weimar. Mai recent, el a fost ca un colac de salvare pentru victimele Celui de-al III-lea Reich.

Astfel, unele practici fiscale pot explica faptul ca un individ incearca sa-si salveze rezultatul muncii sale in fata arbitrarului unui stat prea lacom, chiar exploatator.

Evident, secretul bancar nu justifica frauda, dar poate constitui un obstacol pentru aviditatea mult prea mare a unor state.

Este surprinzator faptul ca Anglia se alatura grupului de state care se opun secretului bancar, deoarece ea insasi ofera strainilor bogati un regim fiscal din cele mai favorabile, care nu are de ce sa invidieze sistemul juridic elvetian.

Pentru un liberal, societatea trebuie sa acorde individului dreptul de a se dezvolta. Trebuie limitate constrângerile, precum si capacitatea nociva a statului in sectorul privat. Acest sector privat nu exista cu adevarat decât daca se adopta si masuri care garanteaza o anumita intimitate.

Este esential ca problemele patrimoniale sa tina in exclusivitate de competenta proprietarului.

Trebuie limitata foarte mult, la strictul necesar, posibilitatea ca o colectivitate sa-si bage nasul intr-o afacere si sa se asigure unele garantii de procedura.

Divulgarea veniturilor sau a averii unui individ nu trebuie sa depinda decât de propria sa vointa, altfel sfera privata nu ar fi decât o himera.

Cu exceptia cazului in care se impune o procedura penala, nu este posibil ca niste functionari sa poata hotari eliminarea protectiei in sfera privata.

Atitudinea americana in aceasta privinta este doar partial ilegitima, in special din cauza activitatii UBS.

Într-adevar, metodele putin scrupuloase folosite de banca elvetiana nu sunt demne de o institutie de aceasta talie si reputatie.

În aceasta privinta, banca din Zurich va fi condamnata. Este totusi important sa se faca o diferenta intre ceea ce este condamnabil – instigarea la frauda – si ceea ce trebuie absolut protejat – secretul bancar. Secretul bancar nu este numai un instrument de fraudare.

A pretinde contrariul ar fi ca si cum s-ar afirma ca secretul medical nu serveste decât pentru protejarea criminalilor. În ambele cazuri, secretul poate fi eliminat, din motive intemeiate, ca urmare a unei proceduri in care fiecare dispune de dreptul de a fi audiat si de a-si pleda cauza.

Nu administratia este aceea care decide unilateral eliminarea secretului, ci un judecator liber si impartial care ia o hotarâre pe baza unor fapte. Desi aceasta chestiune este extrem de importanta din punct de vedere economic, secretul bancar ne trimite la o problematica etica si la garantiile fundamentale de care dispune orice cetatean in raport cu statul.

Neglijarea acestei dimensiuni, fie pentru a abandona instrumentul, fie pentru a-l utiliza fara discernamânt, nu va avea drept efect decât amânarea unei dezbateri privind esenta secretului bancar.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.