Somnul este o chestiune de ADN

0

Pliniu cel Tânar, Napoleon I, Victor Hugo sau Winston Churchill se multumeau cu câteva ore de somn pe zi, conform cronicarilor. Einstein dormea unsprezece ore fara intrerupere.

Dovada ca pentru mai marii acestei lumi, ca si pentru muritorii de rând, inegalitatea in fata somnului este una din trasaturile cele mai comune.

Una din explicatiile acestei inegalitati a fost poate descoperita de o echipa americano-germanica de biologi, care si-a publicat studiile in revista Science din 14 august, scrie ziarul francez Le Monde.

Ying He (de la Universitatea din California, San Francisco) si colegii sai au studiat obiceiurile de a dormi ale unei familii.

Doi din cei 7 membri ai familiei, mama (69 de ani) si una din fiice (44 de ani), dormeau in medie 6 ore pe noapte, in timp ce ceilalti 5 (cu vârste cuprinse intre 10 si 51 de ani) aveau nevoie de un somn de 8 ore.

Cautând o cauza genetica pentru aceasta diferenta de ore de somn in cadrul unei familii, cercetatorii au identificat regiunea cromozomica implicata, apoi au supus unele gene secventierii.

Au constatat ca una dintre ele, gena DEC2, prezinta o mutatie (o schimbare in nucleotida care genereaza alterarea unui acid aminat al unei proteine) la cele doua femei, dar nu si la ceilalti membri ai familiei.

Deoarece doua exceptii nu fac regula, cercetatorii au repetat experimentul cu soareci transgenici (masculi si femele, pentru a elimina variabila sexuala), la care au transferat gena umana in forma normala sau modificata.

Au masurat apoi orele de somn si activitatea lor cerebrala prin electroencefalograma. Rezultatul a fost ca soarecii purtatori ai genei modificate au perioade de veghe mai frecvente.

Au de asemenea nevoie de o perioada de recuperare mai scurta dupa privarea de somn. Un comportament similar – faze mai scurte de adormire aparenta – a fost observat la drosofile sau la musculitele de fructe (Drosophila melanogaster), dotate cu gena mutanta.

Mecanismele biologice ale unei activitati – sau ale unei inactivitati, dupa caz – care ocupa la oameni aproape o treime din viata lor nu sunt inca prea bine cunoscute. În cursul ultimei jumatati de secol au fost descrise diferitele tipuri de somn.

Unul, numit somnul paradoxal (paradoxal pentru ca activitatea creierului este mai mare atunci, in timp ce muschii sunt paralizati), care reprezinta intre 20% si 25% din timpul total de somn, se caracterizeaza printr-o intensa activitate cerebrala si oculara: este faza in care se viseaza cel mai mult.

Celalalt, numit somnul lent, este cel mai lung si are un rol reparator, odihnitor, restaurator si fortifiant. Au fost, de asemenea, relevate mecanismele somnului. Primul este reglarea circadiana (perioadele de somn-veghe).

Al doilea, reglarea homeostatica, balanseaza intre timpul de veghe si cel de somn. În timp ce au fost inventariate zece gene asociate ritmului circadian, nu acelasi lucru s-a intâmplat pentru cele care comanda nevoia de somn si durata lui.

“Acest studiu este primul care a izolat o gena – sau mutatia sa – care ar putea fi asociata cu timpul de somn necesar, la mamifere precum si la nevertebrate”, afirma Mehdi Tafti, profesor specializat in genetica somnului si tulburarile de somn la Universitatea din Lausanne.

Pâna in prezent, DEC2 a fost considerata o gena de reglare a ritmului circadian, chiar daca functia sa nu este bine inteleasa.

Cele doua moduri de reglare – circadian si homeostatic -, pe care biologii le credeau independente unul fata de celalalt, ar putea deci avea o parte “legata”.

Specialistul in genetica moleculara de la Institutul National al Sanatatii si Cercetarii Medicale (Inserm), François Rouyer, considera acest studiu “foarte interesant, dar inca preliminar”. Mutatia genetica nu a fost observata decât la doi indivizi.

De asemenea, la soareci si la mustele transgenice, este greu de stabilit daca la baza comportamentului lor nu se afla un efect secundar fara legatura cu functia presupusa a genei.

În pofida acestor rezerve, studiul din revista Science deschide un nou drum in cercetarea privind biologia somnului si tulburarile de somn. În Franta, 20 % – 30 % din populatie sufera de tulburari de somn (3 sferturi din cazuri sufera de insomnie severa), in timp ce 8% se plâng de somnolenta excesiva in timpul zilei.

Hipersomnolenta a devenit o problema de sanatate publica. Adormirea la volan este cauza a 30% din accidentele mortale si a doua treimi din accidentele produse pe autostrada in care sunt implicate vehiculele grele.

Laboratoarele farmaceutice ar putea fi tentate sa creeze medicamente – altele decât amfetaminele – care sa actioneze asupra manifestarilor unei gene anume si sa reduca nevoia fiziologica de odihna.

Rezultatul nu este garantat deoarece, subliniaza Medhi Tafti, “somnul este o stare extrem de complexa: la fel ca tot ce este complex, mai ales la om, el este reglat de foarte multe gene, in interactiune cu mediul”.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.