De ce au devenit cormoranii un flagel în Franţa?

0

Marele cormoran, pasare care a inregistrat in Franta o crestere fara precedent in privinta numarului, prinde peste o jumatate de kilogram de peste pe zi. Datorita statutului sau de pasare protejata, cormoranii se inmultesc repede.

Exploatari piscicole, fluvii si râuri sufera de pe urma apetitului acestui “corb de mare”, informeaza cotidianul francez Le Figaro. Acum 40 de ani, erau pe cale de disparitie.

Astazi au devenit aproape un flagel, provocând de multi ani furia piscicultorilor si pescarilor, ingrijorându-i pe directorii aeroporturilor, mobilizând deputati francezi si europeni, zeci de echipe de cercetari din lume, facând sa se elaboreze planuri de actiune si de lupta…

Cormoranii au devenit o “cauza”. Poate mai putin mediatizate decât lupii sau ursii, aceste pasari ilustreaza perfect dificultatea relatiilor intre om si activitatile sale, pe de-o parte, si fauna salbatica, pe de cealalta parte. Înmultirea lor excesiva ameninta câteva specii rare de pesti.

Cormoranul nu are in mintea noastra o imagine prea negativa. Si totusi pornise cu stângul.

Pe Arca lui Noe, a fost pedepsit pentru comportamentul sau: i s-a luat mica glanda care producea o substanta ce facea impermeabile penele celorlalte pasari.

Noe i-a dat si culoarea neagra, de unde si numele: “cormoran” inseamna “corb de mare”. Ceea ce nu e prea incurajator. Si La Fontaine il pune intr-o lumina proasta in fabula “Pestii si cormoranul”.

Si totusi este o pasare frumoasa cu performante uimitoare. În Europa exista trei specii de cormorani: marele cormoran, cormoranul pigmeu si cormoranul motat.
Cu o anvergura de 1,30 – 1,50 m, marele cormoran este un fel de gâsca ce cântareste in medie 2-2,5 kg (putând ajunge si la 5 kg) si masoara 80 – 1,10 m.

Are nevoie cam de 750 g de peste pe zi pe care le pescuieste scufundându-se in apa. Marii cormorani din Europa nordica migreaza spre Sud, dar cei din Europa occidentala sunt mai sedentari.
De ce au devenit ei subiect de polemica? Acum 40 de ani, existau in Franta doar 1.000 de cormorani.

Astazi, populatia de pasari atinge 90.000 – 100.000 indivizi pentru ca, din 1979, ei beneficiaza de statutul european de animale protejate si amenajarile de apa, fie pentru piscicultura, fie pentru distractie, au inmultit ecosistemele unde ei se simt bine.

Se hranesc in exploatatiile piscicole, in fluvii si râuri. Crapi, bibani, pastravi, somoni, stiuci, toti cad prada ciocurilor ascutite ale cormoranilor. Cantitatea de peste scade astfel pe zi ce trece.

Chiar si pe Loara, ultimul fluviu salbatic din Europa, aceste pasari fac ravagii. De câtiva ani, cu tot statutul lor de pasari protejate, au fost autorizate vânatorile cu cote stabilite.
În Franta, cam 32.000 de cormorani pot fi vânati in fiecare an.

Dar vânatorii nu se arata prea interesati de acest vânat, care nu se poate gati si pe care-l gasesc cam siret.
Si masurile luate ca sa-i sperie (petardele) sunt eficiente numai in parte si sunt repede “intelese” de acesti “corbi de mare” care nu sunt deloc prosti.

Vânarea cormoranilor este criticata de organizatiile de aparare a animalelor si ea pare ineficienta. Toate tarile care au incercat-o, in Europa si America de Nord, recunosc acest lucru.

Cotele de vânatoare nu schimba aproape nimic. În Danemarca, una din principalele zone unde cormoranii migratori cuibaresc, problema este combatuta la baza: se distrug ouale din cuiburi.

Rezultatele ar fi incurajatoare daca metoda nu s-ar aplica la scara mica, din cauza “logisticii” pretentioase necesare, scrie in incheiere cotidianul Le Figaro.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.