Adulţii au început să bea lapte în urmă cu doar 7.500 de ani

0

Avantajele asociate consumului de lactate la vârsta adulta suscita dezbateri constante intre specialisti. Lipsesc dovezi concludente privind efectele sale la maturitate pentru a preveni pierderea masei osoase, desi se insista ca tinerii sa consume lapte, iaurt si brânzeturi pentru a combate lipsa de calciu. Rezervele de calciu incep sa diminueze in jurul vârstei de 30 de ani, noteaza ziarul La Verdad.

Este una din particularitatile fiintei umane comparativ cu alte specii; poate nu crucial dar nici irelevant.
Spre deosebire de celelalte mamifere ale planetei, omul este singurul ce are un organism care tolereaza laptele mult dupa depasirea fazei de alaptare, pâna la sfârsitul zilelor sale.

Desi “homo sapiens” nu s-a nascut asa.
Capacitatea fiziologica de a digera lactoza – zaharul natural al laptelui – la vârsta adulta a intervenit in neolitic, acum 7.500 de ani, când fostul vânator nomad a devenit agricultor si crescator de animale.

S-a intâmplat in Europa, dar nu in latitudini septentrionale, cum se credea, ci in regiunea centrala si balcanica, de unde s-a extins in valuri succesive in restul continentului.

În lupta oricarei fiinte vii pentru supravietuire, evolutia favorizeaza acele trasaturi genetice care faciliteaza adaptarea la mediul inconjurator si ii avantajeaza pe concurentii altor specii.

Puii mamiferelor au capacitatea naturala de a digera laptele matern, pe care o pierd dupa intarcarea lor. Initial s-a intâmplat si la oameni, pâna la saltul evolutiv care a schimbat lucrurile in anumite regiuni ale Europa.

Un studiu publicat de revista “PLoS Computational Biology” arata ca in urma cu 7.500 de ani membrii comunitatii crescatorilor de animale din Europa de Centru si din Balcani au mentinut aceasta capacitate si la vârsta adulta conservând “lactaza” -cu “a”-, enzima prezenta in intestinul subtire insarcinata cu descompunerea lactozei -cu “o”- in doua zaharide usor de digerat glucoza si galactoza.

Aceasta noutate genetica s-a dovedit avantajoasa pentru indivizii si popoarele care s-au adaptat. Laptele animalelor domesticite si derivatele sale au devenit un aliment in plus si la indemâna, cu un aport bogat in proteine, calciu si vitamina D necesara fixarii sale.

Anomalia initiala s-a generalizat pe continent si azi in mostenirea genetica rasiala a europenilor prevaleaza asa numita “persistenta lactoza”, care pe alte continente constituie o exceptie.

În alte parti ale lumii majoritatea populatiei adulte nu produce lactaza si consumul de lapte provoaca probleme digestive. Totusi, majoritatea europenilor prduc aceasta enzima pe tot parcursul vietii”, explica Mark Thomas, profesor la University College London (UCL), coordonator al studiului.

Autorii au identificat proteine lactate in recipienti de acum 7.900 si 7.450 de ani descoperiti in România si Ungaria.
Extinderea consumului general de lactate din regiunea balcanica in restul Europei ar explica si de ce europenii sunt toleranti la lactoza – in proportie de 90% din populatie – prezinta aceasta gena.

În Africa, unde abia o treime din adulti tolereaza lactoza , s-au identificat cel putin patru variante genetice, autohtone precum si varianta europeana. Toleranta la lactoza la adulti este o raritate nu doar la mamifere, ci si in rândul speciei umane.

Se estimeaza ca 70% din populatia mondiala are hipolactaza, nivele scazute ale lactazei sau lipsa totala, fapt ce provoaca dificultati de diferite grade la asimilarea lactozei.

Este insa o trasatura straina Asiei, unde 90% din populatie este intoleranta, cu procente la fel de mari si la populatia americana nativa.
Nici in Europa nivelul nu este egal: in tarile nordice, Irlanda si Marea Britanie procentele de intoleranta merg de la 5 la 15%, iar in zona mediteraneana rata creste la pâna 50%.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.