Algele, noul petrol verde

0

Microalgele sunt surse potrivite pentru producerea biocarburantilor si absorbtia emisiilor de CO2 degajate de termocentrale. Algele, care miros atât de urât si sunt periculoase atunci când prolifereaza prea mult pe plaje, au devenit o noua problema pentru locuitorii din Bretania.

Dar ele vor fi in curând noua sursa de petrol verde.
Nu atât algele mari care umplu malurile marii, ci microalgele invizibile cu ochiul liber, cele pe care oamenii de stiinta incearca sa le transforme in biocarburantii celei de-a III-a generatii, relateaza cotidianul elvetian Le Temps de vineri (28 august 2009).

Teoretic, aceste microorganisme au totul pentru a placea: algele se inmultesc atât in apa curata, cât si in ape sarate sau murdare, se hranesc cu CO2 si cu soare si prolifereaza intr-un ritm foarte ridicat.

Contrar plantelor, partea esentiala a energiei lor este convertita in lipide (grasimi) si nu in fibre.
La sfârsitul anilor 1980, Statele Unite au inceput un vast program de cercetare pentru identificarea celor mai bune grupuri de alge care puteau produce petrol verde in cantitati mari.

Odata cu boomul biocarburantilor, cercetarea asupra algelor nu numai ca a fost reluata, dar mai multe societati listate la Bursa au inregistrat o crestere substantiala de la inceputul anului: actiunile unora, cum ar fi PetroAlgae, au crescut cu 16.000%, inainte de a scadea dramatic la primele dificultati.

Abia se stinsese euforia naiva a pionierilor din domeniu, ca un nou anunt a provocat in iulie un mic val seismic in sectorul algelor, unde actioneaza cam 50 de firme.

Gigantul mondial petrolier ExxonMobil care, contrar companiilor Chevron, Shell sau BP, a refuzat sa faca cel mai mic pas catre energiile regenerabile, si-a confirmat lansarea in industrializarea biocarburantilor din alge.

Compania petroliera texana va investi 600 milioane de dolari, impreuna cu Synthetic Genomics, pentru a dezvolta, testa si produce biocarburanti din alge fotosintetice.

Aceasta alianta a baronului aurului negru si a reputatului specialist in biologia sintetica, Graig Venter, vizeaza nu numai sa identifice cele mai bune alge uleioase, dar si sa combine structurile moleculare ale acestora pentru ca sa poata produce hidrocarburi la cerere.

Companiile aeriene se gândesc deja la uzine de alge care sa produca kerosen verde pentru avioanele lor. Cercetari preliminare indica posibilitatea de a extrage direct hidrogen din alge.

“Este adevarat, dar ne asteapta o munca indelungata”, spune Jean-David Rochaix, profesor la catedra de botanica si biologie vegetala de la Universitatea din Geneva.

El considera ca producerea de ulei din microalge se afla intr-un stadiu tehnic foarte avansat, care ofera perspective reale peste 5-10 ani. Exista numeroase avantaje ale algelor folosite ca biocarburanti.

În primul rând, potentialele randamente sunt atragatoare: aproape 30 de tone de uleiuri pe hectar si pe an, adica de 10-15 ori mai mult decât productia de ulei dintr-o plantatie de rapita. Unele studii mentioneaza chiar randamente de 60-90 de tone daca algele sunt “indopate” cu CO2.

O analiza a Universitatii din New Hampshire, publicata in 2004, arata ca o suprafata de 120 de milioane de metri patrati, adica aria statului Carolina de Sud, ar fi suficienta pentru a acoperi consumul de carburanti al Statelor Unite.

Neutri in ceea ce priveste emisiile de CO2, biocarburantii din alge deschid si perspective interesante tuturor industriilor care emit mari cantitati de CO2, cum ar fi fabricile de ciment si centralele pe carbune.

Astfel, GreenFuel, o firma care a explodat la Bursa, inainte de a da faliment, a construit bioreactoare care absorb emisiile de CO2 ale unei centrale electrice pe carbune.

Alte proiecte vizeaza folosirea bioreactoarelor de alge pentru epurarea apei sarate de mare; odata indeplinita aceasta sarcina, algele sunt arse sau transformate in biocarburant. Doua procedee concureaza pentru producerea energiei din alge.

Prima consta in construirea unor “iazuri” in aer liber si recoltarea uleiului din alge. A doua utilizeaza bioreactoare gigant, in care algele nu intra in contact cu aerul exterior. În laborator, rezultatele sunt foarte promitatoare.

Primele experiente arata totusi ca faza industrializarii se dovedeste a fi complexa si delicata. În aer liber, algele pot fi victimele schimbarilor bruste de temperatura sau muri din cauza unei invazii microbiene.

În ceea ce priveste bioreactoarele inchise, tehnologia ramâne costisitoare si nu este usor de mentinut inmultirea puternica a organismelor si o buna iluminare, indispensabila pentru dezvoltarea lor.

De altfel, proliferarea prea rapida a algelor in interiorul bioreactoarelor a fost fatala pentru experientele desfasurate de GreenFuel in Arizona. Specialistii sunt totusi increzatori in puterea lor de a invinge obstacolele tehnice si economice.

Primele mari uzine industriale sau ferme de alge ar trebui sa apara peste 5-10 ani. Potrivit unor studii, productia de biocarburanti din alge ar putea sa acopere 12% din consumul sectorului aerian si 6% din cel al traficului rutier.

Cifrele explica de ce ExxonMobil este atât de interesata de experientele vrajitorului Graig Venter. Acesta a inteles ca eforturile sale de a recompune organisme vii din bucatele biochimice gasesc un teren de experimentare normal in productia de energie.

Grupul ExxonMobil plateste un bilet de intrare ieftin fata de mijloacele sale pentru a obtine primul informatia, in cazul in care o ruptura tehnologica i-ar ameninta direct interesele, se incheie articolul din cotidianul Le Temps.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.