Societatea turcă întoarce spatele aderării la UE

0

„Turcii au uitat de Europa. Nu s-a intâmplat nimic de o gramada de timp, iar perspectivele intrarii in UE se reduc pe zi ce trece”, spune Cengiz Aktar, expert in UE al ziarului Hürriyet.

Potrivit ultimelor sondaje, mai putin de 35% dintre turci sprijina ideea ca tara lor sa adere la UE. Principalul motiv este senzatia ca turcii nu sunt doriti in Europa, o perceptie reflectata in discursul multor lideri europeni.
“Prima a fost Angela Merkel, care a promovat situatia “relatiei privilegiate” cu Turcia, cu alte cuvinte:

Turcia nu poate fi membru cu drepturi depline”, explica Hugh Pope, analist la International Crisis Group din aceasta tara.
“Parere impartasita si de presedintele Sarkozy in 2007, care a fost ales sa joace cartea anti-turca”, asigura el pentru ziarul ABC.

Acest discurs a avut un cost in opinia publica turca: un sondaj realizat in august de Organizatia de Investigatie Strategica Internationala (USAK), cu sediu la Ankara, arata ca Franta este considerata o amenintate pentru interesele Turciei.
Si doar 0,64% considera Germania o tara prietenoasa, in timp ce in 2004 aceasta cifra era de 8,2%.

Doar Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) al premierului Recep Erdogan continua sa mentioneze procesul de aderare, drept unul dintre obiectivele sale.

Însa acest sprijin, potrivit majoritatii comentatorilor, este deja mai mult un angajament verbal, având in vedere ca nu se mai implementeaza reformele necesare.

“În primii sai doi ani de mandat, AKP era concentrat pe propria supravietuire politica. Însa de atunci au trecut alti 3 ani in care nu s-a facut nimic si se puteau face atâtea”, arata Pope.

“Motivul este ca AKP a fost dezamagit de cât de putin s-a obtinut de la UE, in ciuda eforturilor sale”, conchide el. Cazul Cipru este in acest sens un exemplu.

“În 2004, cipriotii-turci au votat in favoarea Planului Annan pentru reunificare, in timp ce cipriotii-greci l-au respins. Si totusi au intrat in UE ca unici reprezentanti ai Ciprului iar imediat ce au trecut pragul au inchis definitiv usa in nasul Turciei”, comenteaza Pope.

Pe de alta parte, “Comisia Europeana a declarat ca cipriotii-turci trebuie sa fie recompensati si ca trebuie gasita o solutie pentru a pune capat izolarii nordului Ciprului. Dar nu s-a facut nimic”, adauga Aktar.

Gürsel Tekin, liderul din Istanbul al Partidului Popular Republican (CHP) principalul partid de opozitie, asigura ca “unele teme indicau ca aveau sa fie abordate in procesul aderarii la momentul potrivit, dar europenii ne spun “faceti asta acum”, iar in fata unei asemenea atitudini societatea turca reactioneaza negativ”.

Potrivit lui Mehmet Perinçek, un academician membru al ultranationalistului Partidul Muncii (EMEP) “acesta nu este proiectul nici al Turciei nici al Uniunii. Slabeste ambele parti si face ca Turcia sa-si abandoneze principiile nationale”.

Potrivit unui sondaj al USAK, 56% dintre turci sunt de parere ca cel mai mare obstacol in calea aderarii tarii lor la UE sunt “diferentele culturale si religioase” si “prejudecatile istorice fata de Turcia”.

Iar multi sunt de parere ca “pierderea suveranitatii nationale” si sacrificiile cerute pur si simplu nu merita. Ei percep ca indiferent de ce vor face, nu li se va permite accesul.

Asa cum asigura Perinçek: “Ni s-a spus clar in fata: Turcia nu va intra”. Dar asa cum nuanteaza Gürsel Tekin, “daca UE ar stabili o data concreta pentru aderare, sprijinul turcilor ar creste din nou”. Deocamdata insa asa ceva este departe de a se intâmpla.

Turcia si-a manifestat de la inceputul anilor 60, dorinta de a face parte din Comunitatea Economica Europeana (CEE). Acordul de la Ankara din 1963 si protocolul sau aditional din 1970, au fixat obiectivele asocierii Turcia-CEE.

Deja cu UE, Uniunea Vamala a marcat in 1996, obiectivul liberei circulatii a muncitorilor nematerializat inca nici pâna azi.
În 1999, Consiliul de la Helsinki a acordat Turciei statutul oficial de tara candidata. Comisia Europeana a considerat in 2004 ca Turcia indeplineste criteriile si a recomandat deschiderea negocierilor de aderare, in 2005.

De atunci, Turcia a realizat schimbari interne considerabile – inclusiv o reforma constitutionala – pentru a facilita aderarea sa, iar anul trecut premierul Erdogan a cerut UE sa agilizeze negocierile.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.