Ce gândeau cu adevarat Gorbaciov şi Thatcher la momentul căderii Zidului Berlinului

0

Istoria pare cu mult mai putin eroica atunci când aflam cum s-au intâmplat de fapt lucrurile. Caderea Zidului Berlinului a fost unul dintre acele evenimente monumentale care au marcat caderea comunismului, sfârsitul Razboiului Rece si reunificarea, nu doar a Germaniei, ci si a unei Europe divizate timp de 40 de ani de tancurile sovietice.

Daca privesti in urma cu 20 de ani, ai impresia ca evenimentul a fost planificat si controlat de catre oameni de stat, generali sau diplomati.
În realitate, noteaza cotidianul britanic The Times, evenimentele de atunci au reprezentat o reactie spontana pe care nimeni – nici la sediul Stasi, nici in guvernele occidentale, nici la Kremlin, nu a prevazut-o si nici nu a stiut sa o gestioneze.

Acum se stie. Kremlinul a fost “buimac”. Pierduse de mult controlul evenimentelor pentru ca presedintele URSS de atunci, Mihail Gorbaciov, a refuzat sa se implice.

Cu 6 zile inainte de caderea Zidului Berlinului, Politburo-ul se lupta sa se mentina. Lucrurile se schimbau de la ora la ora. Jumatate de milion de domonstranti se pregatau sa sa strânga pe strazile Berlinului, anunta seful KGB.

Va supravietui Egon Krenz, noul lider al partidului comunist din Germania de Est?, se intreba Gorbaciov. Daca Germania de Est va colapsa, cum va putea explica el acest lucru rusilor obisnuiti?

Cum ar fi putut Moscova sa mentina Rusia pe aceeasi linie fara sprijinul Bonnului? Eduard Sevardnadze, ministrul de externe reformator de atunci, a venit cu cea mai buna idee.

“De ce nu am darâma noi Zidul?” Colegul sau din KGB a vazut rapid o obiectie: ar fi dificil pentru est-germani, care au construit Zidul, daca noi l-am darâma.

În plus, Gorbaciov a vazut alta problema: in lipsa Zidului, Germania de Vest ar cumpara Germania de Est bucata cu bucata. De asemenea, a punctat el, alti lideri occidentali se opuneau reunificarii.

Nu puteau sa o spuna, pentru ca asta era politica NATO. În schimb, ei incercau sa determine Kremlinul sa se opuna ideii reunificarii, asa cum a explicat Gorbaciov colegilor sai.

Cu 2 luni mai inainte, Margaret Thatcher a vizitat Kremlinul cu o misiune clara: sa opreasca reunificarea Germaniei. Ea avea incredere ca Gorbaciov va pastra secretele.

I-a cerut lui Gorbaciov sa opreasca inregistrarea convorbirilor si pe cei care luau notite, dupa care i-a spus: “reunificarea Germaniei nu este in interesul Marii Britanii si al Europei Occidentale”.

“Uitati ce ati auzit sau cititi in comunicatele NATO”. “Nu vrem o Germanie reunita”. Nu ne-o permitem pentru ca un astfel de eveniment ar submina stabilitatea intregii situatii internationale si ar pune in pericol securitatea noastra”, a completat premierul britanic.

Din nefericire pentru ea, cei care luau notite nu i-au uitat cuvintele, facând un serviciu istoriei. Acum stim ca 1989 a fost la fel de traumatic pentru Occident ca si pentru Est, noteaza The Times.

Thatcher si Mitterrand nu au putut intelege atitudinea Rusiei. Francezii au fost in special oripilati. De ce nu face Moscova nimic pentru a impiedica perspectiva unei Germanii reunificate?

Însa Gorbaciov nu avea de gând sa trimita trupe pentru a-i spijini pe vechii dinozauri. El credea despre Eric Honecker, autocratul est-german, ca era un “ticalos”.

În plus, in mod naiv, credea ca daca Rusia ar fi permis demonstrantilor sa ii rastoarne pe vechii dictatori, locuitorii Europei de Est ar fi fost recunoscatori.

Naivitatea sa este de inteles.Vladimir Bukovski, disidentul sovietic care a obtinut primul o serie din documentele Kremlinului pe aceasta tema, sustine ca liderii de la Moscova nu au stiut niciodata ce au gândit masele.

Nu exista presa libera, liderii credeau in propria propaganda, iar KGB-ul raporta doar ceea ce credea ca Kremlinul doreste sa auda. În ceea ce o priveste pe Thatcher, aceasta era dedicata libertatii, insa ii placea ordinea, predictibilitatea si institutii cum ar fi NATO, in care Marea Britanie putea juca un rol de comanda.

Întelegerea de la Ialta a fost ca Rusia sa aiba sfera sa de influenta, Iar Occidentul aliatii sai. Întelegerea a furnizat, cel putin pentru Occident, 40 de ani de stabilitate si prosperitate.

Acest lucru nu s-a intâmplat insa in cazul Estului. Gorbaciov dorea insa schimbarea. El stia ca Moscova nu isi mai poate permite multa vreme sa isi sprijine aliatii. Gorbaciov nu mai avea timp pentru rigiditatile Germaniei de Est, brutalitatile dictatorului Nicolae Ceausescu din România si coruptia din Bulgaria lui Todor Jivkov.

Din documentele de la Kremlin, reiese un profund sens al umanitatii lui Gorbaciov. Omul care a crescut in Rusia lui Stalin era hotarât sa puna capat stalinismului in propria sa tara.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.