Prăbuşirea Lehman Brothers a schimbat atât modul de a consuma al oamenilor, cât şi cel de a imagina viitorul

0

Responsabilitatea cea mai mare pentru marea prabusire a bancii americane Lehman Brothers revine ministrului american de finante din administratia Bush, Henry Paulson.

El a decis sa lase sa falimenteze banca, fiind sigur ca sistemul va rezista si ca era mai important sa se concentreze pe salvarea colosului de asigurari AIG – prin care erau asigurati milioane de cetateni americani ce urmau sa se prezinte la urne pentru a-l alege pe noul presedinte al SUA.

Ideea era ca trebuia pedepsit cineva pentru a le da o lectie tuturor, a calma situatia si a pune frâu speculatiilor, noteaza cotidianul italian La Stampa, intr-un editorial pe marginea deciziei luate in seara zilei de 14 septembrie 2008 de guvernul american ca Lehman Brothers sa intre sub protectia legii falimentului, fapt ce urma a fi anuntat la 15 septembrie.

În intervalul 15-17 septembrie 2008, Lehman Brothers a intrat in faliment, mega-compania de asigurari AIG (American International Group) a fost salvata de la faliment in urma interventiei guvernului american iar emblema Wall Street, Merrill Lynch, a fost absorbita de Bank of America in cadrul unui acord mediat si finantat de guvernul SUA.

Paulson si-a facut insa profund gresit calculele iar criza de sistem a sosit punctuala, crede ziarul mentionat. În lunile care au urmat el nu si-a explicat niciodata ratiunile, nu a povestit culisele acelui dramatic sfârsit de saptamâna si nici despre responsabilitatea lui George W.Bush.

La Stampa l-a contactat in cadrul unui schimb de e-mail-uri iar Paulson a raspuns ca motivele sale vor putea fi cunoscute numai la inceputul anului viitor, deoarece scrie o carte ampla in care isi prezinta propriile adevaruri.
La Stampa l-a contactat pe laureatul Premiului Nobel Joseph Stiglitz, un critic feroce al lui Paulson – cel care venea de la Goldman Sachs, banca rivala a lui Lehman – si al actualei administratii Obama.

Stiglitz a criticat un sistem care nu si-a stabilit inca reguli noi pentru a evita un alt crah. În crahul global, insa, China, India si Brazilia au gasit totusi modalitatea de a continua cresterea economica. Într-un an de zile nu s-a schimbat numai modul de a consuma al oamenilor ci si acela de a imagina viitorul.
Pâna si Hollywood-ul a sters cuvântul risc din scenariile sale, in timp ce piata de arta, dupa ani de excese si cotatii-record a asistat la disparitia noilor colectionari rusi si arabi.

Acum trebuie sa se spere in noi reguli, intr-o revenire a increderii si in politici intelepte ale investitiilor. În seara zile de 14 septembrie, Barack Obama se va adresa tarii sale la Federal Hall di New York, anuntând ca ce e mai rau a trecut si va cere Congresului sa aprobe noile legi care sa impiedice o noua eventuala prabusire.

Nimic nu este sigur insa. Banca Barclays a preluat edificiul Lehman Brothers si o parte a activitatilor acesteia. Daca cu un an inainte unii brokeri credeau ca prabusirea bancii era un act de “catharsis”, deoarece siretenia nu poate invinge intotdeauna, astazi banii si bonusurile au reinceput sa circule vertiginos.

La un an de la prabusirea Lehman Brithers, durerea ramâne desi dar furtuna s-a stins, pericolul prabusirii pietelor a trecut iar acum economiile trebuie sa evolueze “green”, noteaza cotidianul britanic The Guardian. Dupa luni de zile de actiuni de urgenta luate de bancile centrale majore ale lumii s-a impiedicat prabusirea pietelor financiare.

Când bancile au incetat sa ofere lichiditati pe termen scurt altor banci si companii industriale, bancile centrale au umplut vidul. Drept rezultat, economiile mari au evitat colapsul creditului si productiei. Sentimentul de panica s-a atenuat.
Bancile isi acorda din nou credite unele altora. Criza a culminat cu un colaps al pretului activelor financiare la sfârsitul lui 2008. Famillile din clasele de mijloc si prospere din lumea intreaga au saracit si prin urmare si-au redus drastic cheltuielile.

La toate acestea s-a adaugat cresterea vertiginoasa a preturilor la petrol si alimente si asa s-a ajuns la criza economica si financiara. Întreprinderile nu si-au putut vinde productia, ducând la reducerea acesteia si la concedieri. Cresterea somajului s-a imbinat cu pierderea bunastarii familiilor, aruncându-le pe acestea intr-un pericol economic profund si determinând reduceri ulterioare ale cheltuielilor consumatorilor.

Marea problema in prezent este faptul ca somajul continua sa creasca in SUA si Europa, deoarece cresterea economica este prea lenta pentru a crea suficiente locuri de munca. O dezbatere de proportii a inceput privind asa-numitul “planul de stimulare a cheltuielilor” in SUA, Europa si China, pachet ce vizeaza stimulente fiscale pentru a impiedica declinul consumului familiilor si al investitiilor in afaceri.

Acest plan este insa controversat deoarece creste deficitele bugetare si astfel implica nevoia de a reduce cheltuielile sau de a creste taxele in viitorul apropiat. Întrebarea este daca planul sitmuleaza cu adevarat productia si locurile de munca pe termen scurt si daca este asa daca se face suficient pentru a compensa problemele bugetare inevitabile in continuare. Eficienta reala a acestor pachete nu este clara, crede The Guardian.

La o prima evaluare a lor rezulta ca programul Chinei a functionat bine. Reducerea drastica a exporturilor Chinei catre SUA a fost compensata de o crestere accentuata a cheltuielilor guvernului chinez in infrastructura. În SUA insa, verdictul este mai putin clar. Probabil ca mai degraba reducerile fiscale au fost salvate decât cheltuielile.

Pe scurt, efectele de stimulare din SUA privind cheltuielile au fost pozitive dar reduse si fara un efect deciziv asupra economiei. Mai mult, ingrijorarea privind un deficit bugetar enorm in SUA, in prezent de ordinul a 1,8 trilioane de dolari – 12% din PIB – anual are tendinta de a creste.
Acest lucru nu numai ca va crea incertitudini enorme in politica si pe pietele financiare dar va afecta increderea consumatorilor in conditiile in care familiile isi focalizeaza atentia asupra unor reduceri viitoare ale bugetelor si asupra cresterii impozitelor.

SUA au atins limitele concrete ale bazarii pe stimularea cheltuielilor pe termen scurt si vor trebui sa demareze reducerea deficitului bugetar si sa incurajeze cai alternative la crestere.
Atunci când criza s-a adâncit in urma cu un an, Obama a introdus in campania sa electorala tema unei “redresari verzi”, bazata pe investitii in energiile regenerabile, noi vehicule electrice, cladiri “verzi” eficiente din punct de vedere al mediului ambiant si agricultura sanatoasa, ecologica. În focul bataliei impotriva panicii financiare, atentia politica s-a indepartat de la redresarea “verde”.

Acum, SUA trebuie sa revina la aceasta idee importanta, crede The Guardian. Consumatorii impovarati de datorii din SUA si Europa isi vor limita cheltuielile ani de zile de aici incolo in conditiile in care isi refac prosperitatea si fondurile de pensii.
Deteriorarea economica ofera insa o oportunitate istorica – aceea de a compensa cheltuielile scazute ale consumatorilor prin cresterea cheltuielilor destinate investitiilor sau tehnologiilor durabile.

Politicile guvernamentale din SUA si alte tari bogate trebuie sa stimuleze aceste investitii prin masuri speciale, printre care: un sistem de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de sera, subventii pentru cercetare in vederea dezvoltarii de tehnologii durabile, stimulente pentru reglementarea energiei regenerabile, implementarea de programe de infrastructura “verzi”, precum energia solara si geotermala.
Criza poate fi o oportunitate de intoarcere de la calea bulelor financiare si a consumului excesiv la calea dezvoltarii durabile, singura reteta pentru crestere economica, conchide The Guardian.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.