“Război rece” între Elveţia şi Libia

0

Când politia a descins in luxosul apartament din hotelul President Wilson nu isi inchipuia ca va declansla cel mai mare conflict international de care isi aminteste pasnica Elvetie.

Agentii l-au gasit la 15 iulie 2008 pe Hanibal Ghaddafi, unul din cei 3 fii ai liderului Revolutiei libiene si pe sotia sa Aline, insarcinata in 9 luni. Ambii fusesera denuntati pentru acte de violenta asupra a doi membri ai personalului domestic: o tunisiana de 35 de ani si un marocan de 36 de ani. Servitorii au denuntat taieturi, arsuri si lovituri pe fata cu o catarama metalica de curea si amenintari cu moartea.

Dupa ce a stat o noapte la inchisoare si a achitat o amenda de 300.000 de euro, tânarul Ghaddafi si sotia sa au fost eliberati. Ulterior, Aisha Ghaddafi, avocata si sora a lui Hanibal a amenintat Elvetia: “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, noteaza ziarul El Pais.

Nu a trecut mult timp pentru ca funebra promisiune sa devina realitate. Patru zile mai târziu, doi oameni de afaceri elvetieni erau arestati in Elvetia sub acuzatia de “incalcare a legilor privind strainii”.
Dupa ce au stat inchisi intr-o celula intesata de infractori si in conditii de igiena deplorabile, li s-a permis sa se refugieze la Ambasada Elvetiei din Tripoli la 29 iulie 2008.

Aici se afla si azi. Aceasta masura a fost urmata imediat de stoparea livrarilor de petrol, retragerea fondurilor depuse in bancile elvetiene si suspendarea zborurilor intre Libia si Elvetia. La 20 august, Hans Rudolf Merz, presedintele Confederatiei Elvetice a facut o riscanta vizita la Tripoli cu speranta repatrierii celor doi refugiati.

La inceperea calvarului sau in Libia, presedintele elvetian nu a fost primit de Muammar Ghaddafi, ci de premierul sau. Ajuns la Tripoli, Merz a fost nevoit sa cedeze pe linie si sa ingenuncheze in fata libienilor cerând iertare pentru arestarea lui Hanibal.
Libia l-a obligat pe presedinte sa se intoarca in tara cu mâinile goale, dupa ce s-a angajat intr-un conflict intern cu titulara sa a Externelor, Micheline Calmy-Rey, ale caror discrete demersuri diplomatice au ramas litera moarta.

Pe culoarele Bernei se vorbeste de “razboi deschis” la nivelul puterii, desi in fata publicului se mentine o atitudine corecta. Dupa reintoarcerea sa, presedintele Merz a declarat public ca, daca refugiati nu vor fi eliberati inainte de 1 septembrie, tara isi va asuma consecintele politice in acest caz. Au trecut deja doua saptamâni iar ostaticii au ramas in Africa.

Totul arata ca executivul a decis sa-l sustina pe presedinte si, deocamdata, nu i se cere demisia; ceea ce ar constitui un fapt lipsit de precedent in istoria uneia din democratiile cele mai vechi din lume.
Un reputat cunoscator al politicii Maghrebului, profesorul franco-spaniol Luis Martinez, este de parere ca adevaratul motiv al atitudinii libiene este umilirea la care a fost supus tânarul Ghaddafi.

Potrivit acestui expert, fiii autocratilor arabi si africani “traiesc precum vedetele de la Hollywood frecventând aceleasi locuri de vacanta si de distractie”. Între ei, a accepta sa fie arestat un fiu de dictator este ca si cum a-i admite ca “Ghaddafi nu mai valoreaza nimic”. Situatia tensionata suscita de “criza ostaticilor” este o stire care ocupa prima pagina a presei elvetiene.

Analistii considera ca “niciun alt stat nu ar fi acceptat un asemenea grad de umilinta pentru un motiv atât de nesemnificativ”. Altii vad “o dovada a dureroasei izolari la care este supusa Elvetia”, o natiune careia “nici o tara prietena nu ii sare in ajutor in momente de criza”.
Argument pe care unii il folosesc pentru a intari teza nevoii de integrare a Elvetiei in Uniunea Europeana.

Un alt punct pe care il evidentiaza specialistii este ca o democratie sa fie nevoita “sa ceara iertare pentru aplicarea legilor unui stat de drept”. Între timp, razboiul rece dintre Libia si Elvetia incepe sa atraga atentia si presei internationale.

Pâna acum sechestrarea a 2 oameni de afaceri elvetieni si represaliile libiene au trecut practic neobservate, având in vedere ca atentia tuturor a fost indreptata asupra controversatei eliberari dintr-o inchisoare din Londra a lui Abdelbaset al Megrahi, condamnat pentru atentatul terorist de la Lockerbie, din 1988.

Si, ca si cum nu era suficient, la 23 septembrie Libia asuma presedintia Adunarii Generale a ONU. În acesta zi, Muammar Ghaddafi se va adresa reprezentantilor internationali, imediat dupa presedintele SUA, Barack Obama. Pe agenda sa a intâlnirii figureaza si o propunere suprarealista: desfiintarea Elvetiei si impartirea sa in regiuni lingvistice intre “adevaratii stapâni”.

Deocamdata, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, nu a catadicsit sa raspunda la scrisoarea in care Ghaddafi cerea impartirea Confederatiei Elvetice intre Franta, Germania si Italia. Între timp, diplomatii elvetieni nu mai stiu ce sa faca pentru a evita ca noua umilinta sa se alature deja absurdei situatii declansata de familia Ghaddafi.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.