Asomarea răspunderii guvernamentale

1

Cornel SIMIGHIAN

.

Zilele acestea americanii au comemorat un an de la declanşarea crizei (ale cărei costuri le plătesc, ca de obicei, tot amărâţii lumii!), estimând că au depăşit impactul strict financiar şi că pot fi acceptate speranţe că va fi depăşită şi recesiunea economică.

La noi, părerile sunt încă împărţite. Unii, mai sceptici, susţin că, de fapt, şocul crizei şi impactul real încă nu ne-au lovit cu adevărat, că nenorocirile dramatice de abia acum urmează. Alţii, mai optimişti, consideră că am depăşit deja criza financiară, care a fost bine gestionată, cu calm şi luciditate, că ar mai fi ceva probleme cu celebra „creştere economică negativă”, care ar putea fi însă la anul de măcar 0,0001%!

Desigur, cunoaştem mai toţi silogismul conform căruia, într-un sistem, ameninţările prost gestionate alimentează vulnerabilităţi structurale care, la rândul lor, contracarate neinteligent, generează riscuri, care, cronicizate, devin crize.

În privinţa crizei financiare, elementele macroeconomice referitoare la sănătatea monedei naţionale sugerează că încă parcurgem perioade convulsive, atât după indicatorii interni – respectiv rata inflaţiei reflectată de dinamica preţurilor de referinţă a produselor din coşul zilnic, din ce în ce mai mic, mai gol, dar mai scump, cât şi după indicii externi, respectiv cursul de schimb care, în pofida discretei intervenţii a BNR, încă nu şi-a atins minimul real, estimându-se încă un interval între 3 şi 6 luni de depreciere. Deci criza financiară este încă omniprezentă în România intrată deja, de mult, în febră electorală.

Cât despre criza economică, o relansare concretă ar fi trebuit să fie sesizabilă prin stimulii monetari aferenţi, respectiv ofertarea unor dobânzi bancare atractive, şi prin stimulii bugetari, respectiv reducerea presiunii fiscale, de taxe şi impozite, concomitent cu direcţionarea cheltuielilor publice, cu prioritate, către proiectele de investiţii mari, de anvergură, şi mai puţin către consum.

Ori dobânzile bancare sunt prohibitive, creditele de investiţii sunt scumpe, taxele şi impozitele s-au majorat discret (chiar retroactiv!), marile proiecte de investiţii au îngheţat din lipsă de finanţare, iar presiunea de consum bugetar este din ce în ce mai mare. Deci, fără a şti dacă suntem deja sau încă nu, în groapa de potenţial, criza economică bântuie entropic prin aceeaşi Românie gripată politic.

Obiectiv, la nivel de ţară, financiar şi macroeconomic, până la nivel de firme şi instituţii publice, dar şi în dimensiune individuală, trăim pe datorie, cu mult peste mijloacele reale pe care le avem: creditele contractate de România la FMI, Banca Mondială şi UE certifică această realitate pe care o vom (răs)plăti cu vârf şi îndesat, economia privată este din ce în ce mai sufocată de modificările unilaterale ale dobânzilor la creditele de investiţii, trezoreriile sunt mult prea frecvent goale, destule Primării sunt de fapt în faliment nedeclarat, nu mai au bani nici de salarii, iar românul, dacă nu e deja şomer în metastaze cronice, îşi drămuieşte leafa de austeritate între plata ratelor la bănci pentru creditele de consum contractate în vremurile „bune” şi plata cheltuielilor de întreţinere!
Este simptomatică reclama tv despre o mamă care face un credit pentru a plăti meditaţiile copilului, pentru admiterea la facultate, la fel cum altcineva recunoştea sincer şi gospodăreşte că a luat un credit, de toamnă, să-şi pună murături!

În dimensiunea economică a României, distorsiunile certifică existenţa crizei, cu efecte de fracturare şi torsiune extrem de stridente, care generează deja segregări, desolidarizări şi tensiuni socio-profesionale.

În timp ce economia privată se ajustează la sînge, se austerizează sever, prin minimizarea costurilor, prin diminuări salariale şi reduceri de personal (generând şomaj şi alte cheltuieli bugetare de asistenţă socială pasivă!), economia sectorului public, bugetar, resimte un conflict de redistribuire, are deja un volum de salariaţi aproape dublu faţă de ’89, cu retribuţii relativ mari crescute dizarmonic în ultimii 20 de ani, înregistrând acum şi revendicări în cascadă de noi creşteri şi echilibrări salariale.

În aceste condiţii poate fi explicat faptul că numai în primele opt luni ale acestui an numărul firmelor care şi-au suspendat activitatea este de 12 mai mare faţă de perioada similară din 2008, dinamică în regresie care afectează pe de o parte PIB-ul (2/3 din PIB este încă constituit de întreprinderile mici şi mijlocii), iar pe de altă parte alimentează economia neagră şi gri, evazionistă şi nefiscalizabilă, ajunsă acum la o dimensiune de circa 40- 5 % din totalul mediului antreprenorial.

Ăst’ timp, marţi 15 septembrie 2009, Executivul şi-a asumat onctuos răspunderea guvernamentală pe un pachet de trei legi fundamentale, încropite la apelul de seară cu furca precipitării electorale… Dar poate că a fost vorba de fapt de asomarea răspunderii guvernamentale!?

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Davio spune

    Aveti dreptate,insa ceea ce e mai rau este ca ne lovim de neprofesinalism peste tot in toate domeniile!!!!!Este rezultatul daca vreti pe termen lung a haosului din invatamantul romanesc,care”naste”in continuare monstri….
    Un alt aspect este si inexistenta monitorizarii cheltuirii banului public,care se cheltuie dupa bunul plac al edililor…secatuind bugetul.
    O alta problema grava este politizarea tuturor institutiilor cu personaje incompetente,dar care dau bine la partid,ceea ce inseamna ca nu poti avea controlul asupra acestor persoane(asupra activitatilor acestora) si ca de cele mai multe ori acestea,fac tot posibilul sa eludeze legea,avand „spate”la partid;Si iarasi inseamna ca se creeaza dezechilibre majore in economie..prin nerespectarea legii si a reglementarilor financiare…
    Ideea este ca acest tablou la-m vazut si in 1989… deci ne-am intors tot acolo???
    Ce se va intampla daca Romania va intra in imposibilitate de plata fata de FMI????Dupa cum decurg lucrurile in economia romaneasca….Exista un scenariu pentru o astfel de situatie?? Ce se va intampla cu cetateanul de rand???

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.