Legea 220 şi Ghidul solicitantului privind energia regenerabilă trebuie simplificate

0

Legea 220 privind stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie electrica din surse regenerabile trebuie simplificata, la fel si Ghidul solicitantului axat pe aceeasi tema, a declarat miercuri (16 septembrie 2009) Bogdan Popa, presedintele Asociatiei pentru Microhidroenergie (ARMHE), in dezbaterilor din Forumul organizat de Asociatia Patronala Surse Noi de Energie – SUNE, la Bucuresti.

“Legea nr. 220 din 27.10.2008 este greoaie, in timp ce Ghidul solicitantului finalizat la 19 august 2008 se pierde in amanuntele celor 132 de pagini pe care le contine”, a mentionat Popa.

La rândul sau, in cadrul discutiilor de la Palatul Parlamentului, Eugen Vârgolici, primvicepresedinte al Asociatiei Române de Microhidro Energie (ARME) a sustinut ideea ca domeniul resurselor de energie renerabila sunt trecute prea usor cu vederea de catre actualii guvernanti, chiar daca acest tip de energie necesita investitii extrem de mari. “Energia verde este scumpa, trebuie sa recunoastem, insa este necesara”, a spus Vârgolici.

În România, la ora actuala, din punct de vedere operational, sistemul de promovare a resurselor regenerabile consta in alocarea de cote obligatorii de energie si certificate verzi, prevazute in Legea 220/2008.
Potrivit Ministerului Economiei (ME), prin normele metodologice referitoare la aplicarea Legii 220/2008 si anume HG pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile, se prevede ca, la nivel investitional, exista posibilitatea finantarii din fonduri structurale a proiectelor de producere a energiei alternative.

Totodata, prin HG nr.1535/2003, Ministerul Economiei a promovat “Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie”, prin care se asigura cadrul legal privind promovarea acestui tip de energie.
Conform estimarilor ME, in anul 2010, la nivel national, consumul de energie electrica din surse regenerabile va reprezenta 33% din consumul intern brut de energie electrica a României, adica aproximativ 11% din consumul total de energie.

În privinta vânzarii de certificate verzi de emisii de CO2, România detine un surplus de 150 milioane de certificate de emisii de dioxid de carbon, vânzarea acestuia putând aduce la bugetul de stat aproximativ 2 miliarde de euro pâna in anul 2015.
Cu toate acestea, specialistii din domeniu considera ca momentul unei astfel de tranzactii nu ar fi prielnic, deoarece vânzarea certificatelor de CO2 nu garanteaza o economie rapida la bugetul de stat.

De altfel, multe dintre statele interesate pentru certificatele României se feresc de legislatia greoaie si de birocratia excesiva din tara noastra. Potrivit Inventarului National de Gaze cu efect de sera, intocmit de Ministerul Mediului, in perioada 1989-2007 scaderea emisiilor de CO2 (de la 193,307.70 Gg, in 1989, la 110,883 Gg in 2007) se datoreaza reducerii cantitatii de combustibil fosil utilizat in sectorul energetic, drept consecinta a declinului activitatii.

Totodata, statistica Agentiei Europene de Mediu (AEM) releva faptul ca sectorul energetic este cel mai important din România, acesta fiind responsabil, in 2007, pentru generarea a 68,3% din gazele cu efect de sera (GES). În urma Protocolului de Kyoto, România are dreptul sa vânda un surplus de maxim 200 milioane certificate de CO2.

Conform aceluiasi document, fiecare stat semnatar isi asuma obligatia sa nu depaseasca o anumita cantitate de emisii de CO2 in perioada 2008-2012, diferenta fata de tinta fixata putand fi valorificata prin vânzarea de certificate catre alte tari care nu reusesc sa-si atinga tinta.

România, una dintre tarile care participa la sistemul european de tranzactionare a cotelor emisiilor de dioxid de carbon, in urma Protocolului de la Kyoto, s-a clasat, in 2008, pe locul noua in Uniunea Europeana, dupa cotele alocate, respectiv 70,65 milioane tone CO2 echivalent, potrivit datelor Comisiei Europene (CE).
Emisiile de dioxid de carbon verificate ale României au scazut, anul trecut, cu 8,7% fata de 2007, la 63,5 milioane tone, iar numarul instalatiilor a urcat cu 3,3%, la 252.

A doua sesiune de tranzactionare a EU ETS a inceput la 1 ianuarie 2008 si va continua timp de cinci ani pâna la 31 decembrie 2012.
În acest interval, tarile industrializate trebuie sa atinga tintele de emisii convenite prin Protocolul de la Kyoto. Începând cu 1 ianuarie 2013, sistemul de tranzactionare a emisiilor va fi reformat in mod substantial.

Potrivit raportului CE, in 2008 cele mai multe alocari gratuite le-au primit Germania (388,7 milioane tone CO2 echivalent), Marea Britanie (213,5 milioane tone) si Italia (211,7 milioane tone), iar cele mai putine Malta (2,1 milioane tone), Luxemburg (2,5 milioane tone) si Letonia (2,9 milioane tone).
Vânzarea certificatelor de emisii de CO2 are loc pe burse, iar preturile variaza in functie de cerere si oferta. Cel mai mare pret a fost de peste 30 de euro pe tona, iar cel mai scazut de jumatate de euro pe tona.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.