Cum alege Germania Bundestagul

0

Desi alegerile de la 27 septembrie vor duce mai degraba la rezultate clare, sistemul electoral german va juca si de data aceasta un rol important, pe lânga complexul sistem electoral mixt, mandatele suplimentare urmând sa-si spuna cuvântul, mai ales spre profitul CDU (crestin-democratii cancelarului Merkel), scrie ziarul elvetian Neue Zuercher Zeitung.

La 27 septembrie germanii vor vota cel de-al 17-lea Bundestag (camera inferioara a parlamentului german) din istoria postbelica, pentru perioada 2009-2013.
Ca si in legislatura precedenta, numarul de mandate pentru Bundestag va fi si de data aceasta de 598, din care jumatate (299) vor fi ocupate prin asa numita alegere directa (sistemul majoritar) iar cealalta jumatate sub forma de mandate pe liste de partid, in functie de rezultatele din landuri (sistemul proportional).

Fiecare din cele 62,2 milioane de cetateni germani cu drept de vot, care vor putea merge la urne in cele 299 de circumscriptii electorale ale Germaniei, va trebui sa introduca doua voturi, asa numitele Erststimme (vot primar) si Zweitstimme (vot secundar, pentru liste).
Acel candidat care obtine cele mai multe voturi intr-o circumscriptie electorala poate sa ajunga in parlament cu un mandat direct, cei care nu reusesc având sansa sa obtina un mandat pe lista de land a partidului din care fac parte.

Aici totul depinde de locul pe care se afla pe lista respectivul candidat, in interiorul partidului. De multe ori, aceste delimitari interne sunt mai importante decât alegerea propriu-zisa si nu de putine ori, figuri importante se poticnesc de ranchiuni intrapartinice, fiind pedepsiti cu o pozitie proasta pe lista.
Cu ajutorul voturilor secundare si partidele mici au sansa de a ajunge sa fie reprezentate in Bundestag, cu conditia sa treaca de pragul de 5%, adica sa obtina 5% din totalul voturilor din Germania.

Acest prag de 5% a fost stabilit de Constitutie in mod constient relativ ridicat pentru a mentine scazut numarul de partide reprezentate in Bundestag, dat fiind ca se dorea ca in parlamentul german sa existe niste raporturi de forta clare. De dreptul electoral mixt profita in mod tendential mai degraba marile partide.

Pe lânga modelul clasic de partide, format din CDU/CSU (crestin-democrati si sociali), SPD (social-democrati) si FDP (liberali), in parlamentul german s-au mai consacrat in ultimii 30 de ani si alte doua partide, Verzii si mai la urma Partidul Stângii (Die Linke), care se bazeaza in mare parte pe fostul partid est-german PDS (Partidul Socialismului Democrat, succesor direct al partidului comunist est-german). Este de la sine inteles de aici ca partidele mai mici pot câstiga doar rareori mandate directe si mai degraba in orase.

FDP, de exemplu, dispune doar de mandate pe lista (la un numar total de 61 de fotolii parlamentare), in timp ce Verzii au un mandat direct la Berlin (din totalul de 51 de fotolii parlamentare) iar Partidul Stângii detine cele 3 mandate directe ale sale (din totalul de 54 de fotolii parlamentare) tot la Berlin.

În landurile obisnuite (excluzând landurile oras – Berlin, Bremen si Hamburg), mandatele directe sunt practic rezervate exclusiv marilor partide, de unde rezulta ca micile partide se straduie intens sa puna mâna pe voturile secundare ale marilor partide, vorbindu-se aici de asa numitele “voturi de imprumut”.

Mai ales FDP s-a priceput intotdeauna sa se prezinte drept o corectiva civica vizavi de marele CDU/CSU si nu este aproape deloc prezumtios sa credem ca si de data aceasta el va profita in mod considerabil o anume nemultumire a cetatenilor fata de politica cancelarului CDU, Angela Merkel.
Un vot secundar “imprumutat” unui mic partid va lipsi in orice caz acelui partid caruia i s-a dat un vot direct. Din acesta discrepanta rezulta una din caracteristicile cele mai controversate ale sistemului electoral german.

Daca intr-un land un partid obtine mai multe mandate directe decât pe lista, acel partid are dreptul de a-si mentine fotoliile suplimentare, astfel de mandate fiind denumite mandate suplimentare (Ueberhangmandate). La ultimele alegeri din 2005, SPD a obtinut 9 mandate suplimentare iar CDU 7, din care a pierdut 4 in cursul celor patru ani urmatori.

Astfel se explica cum al 16-lea Bundestag a avut la inceputul legislaturii 614 fotolii parlamentare in loc de 598 iar acum exista 610. În cazul in care un deputat paraseste sau schimba partidul, acesta (partidul) pierde mandatul suplimentar, care se pierde si in cazul decesului unui deputat.
Pâna in acest moment, mandatele suplimentare nu au jucat un rol decisiv, chiar daca nu se poate trece cu vederea faptul ca SPD a obtinut in acest mod, in 1998, un numar de 13 fotolii, in timp ce CDU nu a avut niciunul. Conceptia proportionalitatii a fost aici iata fortata.

La apropiatele alegeri, lucrurile ar putea decurge invers. SPD, care are rezultate proaste in sondaje si va pierde niste mandate directe in favoarea CDU/CSU, se poate astepta sa obtina doar 2 pâna la 3 mandate suplimentare, in timp ce CDU/CSU poate spera pâna la 20 de astfel de mandate. Nu este de mirare ca in cadrul SPD se fac acum eforturi in directia abolirii practicii mandatului suplimentar.

Dat fiind ca SPD, datorita coalitiei cu CDU/CSU, are mâinile legate, nu s-a reusit pâna acum sa fie impusa in parlament nicio modificare a legii electorale.
În schimb, Curtea constitutionala a retinut intr-o sentinta emisa in iulie 2008 faptul ca practica actuala a mandatelor suplimentare este anticonstitutionala, partidele având vreme pâna in iunie 2011 pentru a elabora o noua reglementare.

Se prea poate insa ca acest lucru sa nu aduca pea mult profit pentru SPD, mai ales ca, in cazul in care prognozele electorale se adeveresc, SPD va avea in urmatorul Bundestag mai putine locuri decât CDU-ul lui Merkel.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.