Răscrucea post-antirachetă: oportunităţile şi pericolele deciziei lui Barack Obama

0

Renuntarea de catre Administratia Obama la amplasarea de elemente ale scutului antiracheta in Polonia si Cehia ar putea influenta nu doar relatiile ruso-americane sau viitorul problemei iraniene.

Potrivit analistului rus Fiodor Lukianov, redactorul-sef al revistei Rusia in politica globala, undele aceste decizii se propaga in absolut toate directiile, atingând Europa, relatiile transatlantice si chiar China. Ideea lui George W.Bush privind constructia de obiective antiracheta in Europa Centrala nu avea legatura cu pericolul iranian, insa era, fara indoiala, un element important ale strategiei americane in Eurasia.

Constientizând, dupa razboiul din Irak, ca nu se poate baza pe aliatii traditionali din Europa de Vest, Washingtonul a mizat pe “noua Europa”, care din motive istorice se incredea mai mult in SUA decât in vecinii de pe continent. Ambele prioritati ale Administratiei Bush – sistemul antiracheta si extinderea NATO spre Est – presupuneau majorarea rolului pe care tarile postcomuniste si proamericane urmau sa-l joace in relatiile transatlantice.

Astfel, pe de o parte SUA isi consolidau pozitiile de-a lungul granitelor rusesti, iar pe de alta parte obtineau un instrument eficient de “reglementare” a gradului de consolidare si de independenta ale Europei.
Înghetarea extinderii NATO si renuntarea la amplasarea de elemente ale sistemului antiracheta in Cehia si Polonia inseamna o revizuire a acestei conceptii, subliniaza Lukianov, intr-un comentariu publicat in cotidianul Vremia Novostei.

Analistul rus saluta aceasta schimbare, deoarece in opinia sa fostul curs a dus la o amplificare a tensiunilor in Europa si la deteriorarea relatiilor dintre jucatorii importanti pe marginea securitatii. Totusi, noua abordare nu este, deocamdata, foarte clara. În primul rând nu este foarte clar ce compensatii vor primi Varsovia si Praga. Chiar daca Europa Centrala nu mai este pentru SUA o prioritate, o tara care pretinde la statutul de lider mondial nu-si poate permite sa respinga un aliat.

Polonia si Cehia au nevoie nu de aparare in fata rachetelor iraniene mitologice, ci de garantii sporite de securitate, pe care le-ar fi obtinut daca pe teritoriul lor erau amplasate obiective strategice ale SUA. Noile membre ale NATO nu se incred practic in Alianta, deoarece se indoiesc de faptul ca, in cazul unei amenintari, alti parteneri isi vor onora obligatiile.

Acum, Varsovia si Praga trebuie fie sa obtina ceva in locul sistemului antiracheta, fie sa transforme NATO intr-o alianta militara viabila. Si una, si alta poate lua forme care sa ingrijoreze Moscova mai mult decât vechile planuri ale Administratiei americane, atentioneaza Lukianov, precizând ca ar fi posibila amplasarea de baze militare americane in regiune sau revenirea NATO la misiunea sa initiala, cea de frânare a Kremlinului.
În orice caz, pe masura ce Europa Centrala isi va pierde prioritatea pentru SUA, tarile din aceasta regiune vor deveni mai active atât in cadrul NATO, cât si in cadrul UE, considera Lukianov.

Un alt subiect cheie ce decurge din decizia luata este perspectiva apararii antiracheta ca atare. Înlaturând elementul cel mai provocator, Obama nu a renuntat la ideea insasi a unui scut universal. Acest lucru este explicabil: amenintarile potentiale nu au disparut, iar proliferarea tehnologiilor nucleare nu poate fi oprita. Astfel apare o mare rascruce.

Daca se va continua munca la sistemul american antiracheta, adica la proiectul care are drept scop apararea SUA si a aliatilor lor militaro-politici, in curând se va reveni la confruntarea de acum un an, deoarece problema nu consta atât in locul de desfasurare a elementelor antiracheta, cu in existenta unui atare sistem, subliniaza Lukianov.

Chiar daca de la “razboiul rece” s-au scurs doua decenii, principiul de baza al acestuia nu a fost inca anulat. Încrederea tarilor care detin arme nucleare in securitatea lor se bazeaza pe posibilitatea unui atac de raspuns, fapt care il opreste pe potentialul agresor. Daca un stat nuclear obtine posibilitatea de a neutraliza atacul de raspuns, ceilalti vor considera acest lucru drept o majorare a pericolului.
Posibilitatea aparitiei unei atare situatii provoaca cel putin o cursa a inarmarii strategice, deoarece statele care o vor considera un pericol – in primul rând Rusia si China – vor face tot posibilul pentru a gasi “antidotul”, explica analistul rus.

Potrivit lui Lukianov, unicul mijloc de a evita un asemenea scenariu este de a crea un sistem antiracheta comun, care sa includa toate statele responsabile. Astazi, despre cooperarea in acest domeniu se vorbeste si la Moscova, si la Washington, si la Bruxelles. Totusi, analistul remarca faptul ca din ecuatie lipseste un element important – China.

Lukianov aminteste ca atunci când, in urma cu doi ani, Putin ii propusese lui Bush sa utilizeze obiectivele rusesti de la Gabala si Armavir, acest lucru a stârnit tensiuni la Beijing, din acelasi motiv din care Rusia se declara ingrijorata de radarul din Cehia: pe cine va monitoriza acest sistem? Dat fiind ca statul chinez detine un arsenal nuclear compact, care joaca un rol important in asigurarea securitatii sale, Beijingul nu doreste sa devina obiectul unei monitorizari atente din partea Rusiei si SUA.

Daca discutiile privind un sistem antiracheta unic vor fi reluate, in aceste discutii, care vizeaza intreaga Eurasie, ar trebui atrasa si China, considera autorul articolului. Decizia lui Barack Obama deschide noi perspective pentru marile puteri ale lumii. Din pacate, experienta ultimelor 15 ani arata ca participantii relatiilor internationale ignora cu usurinta asemenea sanse, actionând in interesul exclusiv al ambitiilor si egoismului lor, conchide, pe un ton pesimist, Lukianov.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.