Protoculul privind clima şi pariul pe Beijing

0

– Protocolul de la Kyoto nu a fost la inaltimea asteptarilor si totusi, din seria de false puncte de plecare ce l-au caracterizat se pot invata lectii importante, noteaza ziarul italian La Stampa intr-un editorial.
– La summitul din decembrie, de la Copenhaga, se merge cu calendarul impus de europeni, pâna acum singurii „bersalieri” ai luptei impotriva efectului de sera. Bruxelles-ul propune proiectul 20.20.20, cu alte cuvinte o reducere cu 20% a emisiilor de bioxid de carbon pâna in 2020, pe lânga producerea in proportie de cel putin 20% de energie cu ajutorul unor surse alternative.

Cei 27, uniti in toate mai putin privind cine si cum trebuie platita factura, se declara dispusi sa-si majoreze obiectivul de reducere a CO2 cu 30% daca toti ceilalti se vor plasa pe pragul inferior.

Aici este problema, potrivit La Stampa. Dupa incertitudinile presedintiei Bush, Barack Obama pare sa fi urcat cu deplina hotarâre in „trenul verde”. „Am facut mai mult in aceste ultime luni decât in oricare perioada a istoriei noastre”, a declarat marti, 22 septembrie, Obama cu mândrie prezentând cotitura realizata.

El s-a exprimat cu o forta care i-a contaminat probabil si pe primii poluatori ai Pamântului, chinezii, care, prin presedintele Hu Jintao, au pus pentru prima data pe masa un program care seamana in mod rasunator cu o lista de angajamente. Problema este in ce masura sunt credibili, releva La Stampa.

Beijingul vorbeste despre resurse regenerabile, nefosile si nucleare in proportie de 15% din productia de energie nationala si despre o reducere „considerabila” a emisiilor de sera. În acelasi timp, insa, nu clarifica daca considera parcursul sau obligatoriu si conditioneaza totul de stabilitatea cresterii economice.

Totul trebuie, neaparat, legat de actiuni si mai ambitioase. Ale altora. Nimeni nu se asteapta ca reuniunea de la Copenhaga sa fie doar o simpla plimbare. Etapa New York, ultima la nivel de summit inainte de marele salt, confirma aceasta impresie.

Este necesar sa se puna de acord bogatii din Vest (posibil), tigrii din Est (mai degraba dificil), emergentii sud-americani (se poate face) si saracii din intreaga lume (exista dificultati). Este un meci in care vointa si bataia lunga politica se ciocnesc de necesitatea de a plati atât de mult.

Economiile mai putin avansate si mai poluante cer fonduri pentru a tempera emisiile si a lucra infrastructurile. Este vorba de cele 100 de miliarde de cheltuieli globale anuale estimate de Comisia Europeana pentru 2020.

În Danemarca se va descoperi ca adevaratul nod este financiar. Este mai bine sa se recunoasca acest lucru imediat si sa se inceteze sa se ceara concesii altora, pentru a pune pe masa ceea ce esti dispus sa dai. Europa si SUA au facut acest lucru.

Acum este rândul altora, mai ales al Chinei, sa-si deschida portofelul pentru cel mai rau pariu politic pe care un politician il poate face. Acela de a salva Planeta printr-o varsare de bani imediata care nu va recompensa timp de mai multe legislaturi.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.