Europa fără stânga

0

Alegerile legislative din Germania vor ramâne probabil o “cumpana a apelor” pentru social-democratia germana, care pentru prima data coboara sub 25%.

În realitate, s-ar putea sustine ca rezultatul electoral nu constituie o prabusire absoluta pentru stânga din Germania, având in vedere ca insumând voturile SPD, Linke si Verzilor se obtine o cifra nu prea indepartata de cea obtinuta de crestin-democrati si liberali. Dar nu asa trebuie citite rezultatele: ceea ce dezvaluie ele este o reducere a capacitatii majoritare a social-democratilor, pierderea functiei lor de ax central al stângii germane.

Din acest scrutin imaginea si rolul social-democratiei ies opacizate si compromise mai mult ca niciodata si va fi greu de prevazut calea pe care SPD o va putea parcurge pentru a incerca sa recupereze spatiul politic care i-a scapat acum, scrie La Stampa, intr-un editorial.

Odata cu criza globala s-a inchis de fapt un ciclu al social-democratiei europene, in care SPD a reprezentat o axa fundamentala. Anii in care Gerhard Schröder s-a aflat la conducerea Germaniei in calitate de cancelar si promitea o perioada de stabilitate si crestere economica au fost arhivati definitiv.
Era epoca in care social-democratii aflati la guvernare se gândeau sa piloteze transformarea societatii de la un “nou centru”, capabil sa mearga dincolo de granitele politice ale trecutului si sa obtina un consens tot mai amplu si interclase.

Pe vremea in care chemarea New Labour al lui Tony Blair era invingatoare, spre sfârsitul deceniului ’90, a sunat o puternica nota de sintonie intre laburistii britanici si social-democratii germani, uniti in teoretizarea unei depasiri a traditionalelor bariere sociale care segmentasera pâna atunci electoratul.

Pentru o buna perioada, cele doua partide mari de derivatie socialista din Europa au pariat pe posibilitatea de a gestiona roadele bune ale globalizarii, prezentându-se drept subiectii in masura sa accelereze un proces de dezvoltare economica de asemenea natura incât sa poata generaliza efectele sale de bogatie in intreaga societate. Capitalismul nu mai era descris ca o forta economica de tinut in frâu si de disciplinat, ci drept agentul unui progres material care putea fi extins la toti.

De aici accentul pus asupra masurilor de flexibilitate a pietei muncii, potrivit unei perspective ce viza in primul rând intarirea instrumentelor individuale ale lucratorilor in locul protectiei colective exercitate prin medierea sindicala. SPD s-a indreptat in mai mica masura in aceasta directie comparativ cu New Labor care, desi aflat inca la guvernare in Marea Britanie, pare sa fie framântat de o criza si o incertitudine politica si mai profunde. În cursul ultimilor 10 ani insa, SPD si-a pierdut intensitatea propriei identitati istorice fara a reusi sa se doteze cu una noua.

A generat lipsa de atractivitate si dezorientare in rândul electoratului sau de referinta, fara a dobândi consensuri in alte bazine sociale. Criza economica ce a afectat dur Germania, ca de altfel toata lumea dezvoltata, a pus si mai mult in evidenta fragilitatea si caracterul contradictoriu al optimismului trecutului recent. Inegalitatile sociale au crescut la fel ca si caracterul precar al perspectivelor economice, chiar si ale marilor intreprinderi, asa cum o dovedeste gestionarea confuza a cazului Opel.

Asupra lipsei de atractivitate din rândul alegatorilor social-democrati a apasat campania altor componente ale stângii germane, incepând cu Linke, o formatiune politica controversata, nascuta din apropierea a doua entitati distincte ale stângii radicale, cea care in Vest trimite la Oskar Lafontaine, opozantul cotiturii moderate a SPD, iar in Est la ramasitele traditiei comuniste.

E de crezut ca SPD nu va avea viata usoara, supusa cum e presiunii Linke, deloc refractara la recurgerea la sloganuri demagogice, asa cum s-a vazut in propaganda electorala. Înfrângerea social-democratilor germani este ultimul si cel mai grav semnal de alarma pentru stânga europeana.
În fata crizei globale ea este afazica, asa cum poate fi o forta tradata de un curs al evenimentelor pe care nu a putut sa-l prevada si nici sa-l corecteze cu autoritatea propriilor pozitii, potrivit La Stampa.

Pentru SPD, ca si pentru socialistii francezi si intr-un viitor probabil pentru laburistii britanici, se prefigureaza o indelungata perioada in opozitie, careia partidele stângii nu i se vor putea sustrage atât timp cât nu pun la punct o viziune inedita si originala a functiei lor de guvernare in cadrul unor societati care prezinta trasaturi confuze si neregularitati. În acest cadru problematic se asteapta configurarea unei noi politici a egalitatii si incluziunii sociale, conchide La Stampa.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.