Obiceiuri politice la români

Cornel SIMIGHIAN

.

Da, cam asta e! Nu prea ne mai facem bine!

Ar fi înduioşătoare maniera lipsită de maniere, intempestivă şi grobiană prin care cam tot ce se poate se politizează! Evident, există riscul precedenţei, amplificat gradual până la nesimţire.

Cine-şi mai aduce astăzi aminte de modul scandalos, taxat corect de presă, în care s-a făcut pedeserizarea instituţiilor publice, printr-un soi de bolşevism voalat după care, cine nu e cu noi, e sigur împotriva noastră!?
Cei care nu erau aliniaţi în marele partid, trebuiau să o facă, pentru păstrarea funcţiei; altfel, nu puteau deţine funcţii de conducere, dincolo de competenţe şi capabilităţi. Ca în PCR!

Cine să-şi mai aducă aminte azi de penelizarea mult mai mitocană din perioada 2004-2008, prin care cei care nu erau membrii galbeni trebuiau decalotaţi şi eventual alungaţi din cetate, din ţară, din lume, doar pentru a lăsa locul liber unor amatori hămesiţi, obedienţi până spre un pupincurism jenant?!

La Iaşi, cel puţin, penelizarea a prins şi ceva culoare locală, clientelismul devenind un cognomen la fenechelizarea de nivel înalt, chiar dacă gulerele albe promovate ministerial s-au dovedit jenante pentru Moldova, pentru a evita calificarea neacademică despre promovarea unor panarame, ţuţări ori gigoloi cu destul tupeu da’ cu prea puţină minte şi deloc bun simţ!

Citeste si:  Ioan-Nelu Botiş - propus pentru portofoliul de la Ministerul Muncii

Acum, asistăm la fel de indiferenţi şi placizi, la o altă şmenozeală din famiglie, tot a la cosa nostra, prin care secta portocalie vrea să-şi impună, din scurt şi cu mult mai mult tupeu, propria sa camarilă, în sinecuri şi directorate.

Ce să ne mai mire?

Precedenţa imposturii justifică însă orice sau aproape orice abuz! Nimeni nu discută nimic despre competenţe, despre calificare, despre ce ar putea face un director, un Prefect, un ministru, spre mai binele cetăţenilor pe care ar trebui să-i servească, să-i slujească.

Ce treaba are aici cetăţeanul? Creştinul e bun doar la vot, la număr, la plătit taxe şi impozite, sinecuri şi tranzacţii anterioare ale altora, nu are el vreun haz să-şi dea cu părerea cum că ar fi cam prea mulţi tâmpiţi pe metru pătrat în tot felul de funcţii, demnităţi şi în general, în capu’ mesei!

Citeste si:  Lihnitul Ponta şi talciocul macroeconomic românesc

Ceea ce ar fi mai amuzant, dacă nu ar fi tragic, este faptul că nimeni nu se mai miră, că mai toată lumea s-a resemnat cu regula „pleacă ai noştri/ vin ai noştri/ noi votăm mereu,/ ca proştii!”, încât, spun cinicii şi pesimiştii, poate că sigur trăim prost, da’ o şi merităm cu asupră de măsură!

Rezecţia politică aflată în derulare în aceste zile, triste, firească într-un context alienat, într-o societate alterată în care nu mai contează nici valoarea, nici priceperea, nici profesionismul şi, prioritar, nici bunul simţ, pleacă de sus, de unde se împute peştele, şi coboară până la relaţiile şi conotaţiile politice ale femeii de serviciu şi opţiunea de partid ale portarului. Şi nimeni nici nu se mai miră!

Un demnitar ieşean, aflat în viul epurărilor politice, s-a „scăpat” inocent faţă de presă, recunoscând că, după evaluarea performanţelor semestriale ale directorilor de deconcentrate, numiţi ori aburcaţi prin concursuri trucate, oricum vor fi schimbaţi! Gura păcătosului…

Citeste si:  Croaţii votează în favoarea aderării la UE

Ar fi regretabil ca vreun cititor mai necredincios să-şi închipuie că deplângem soarta celor tot schimbaţi pe algoritm politic, că ne-ar părea rău de cei care, după ce au acces în funcţii cu suport de partid şi sprijin politic, sunt acum trimişi în bejenie, deblocaţi şi lăsaţi la vatră.

Problema este că mecanismul politizării ciclice s-a cronicizat, că descentralizarea reală este doar o iluzie, că accederea în demnităţi publice nu are nici o legătură cu competenţa managerială. Până la urmă, problema este a noastră, a cetăţenilor care le plătim pe toate, tolerând în aceste structuri instituţionale centrale şi locale, tot felul de impostori, poate loiali politic, dar profesional total pe lângă.

Ceea ce dovedeşte, odată în plus, că avem o anume vocaţie masochistă pe care, nu doar o tolerăm cu o suspectă indiferenţă ci chiar ne-o şi asumăm, ca fiind o practică intrată în cutume şi uzanţele tradiţionale, din  categoria „obiceiuri politice la români”!

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close