Depresia, o boală populară în Germania

Portarul echipei nationale de fotbal a Germaniei, Robert Enke, care s-a sinucis marti, suferea de ani de zile de tulburari psihice, pentru care primea tratament medicamentos, expertii apreciind la patru milioane numarul cetatenilor germani care sufera de depresii, scrie ziarul german Rheinische Post.

Bolile populare nu ocolesc nici pe sportivi, depresiile fiind prezente si pe fisele de tratament ale medicilor curanti ai celor cu antrenament, robustete si succes. Diferenta fata de alte suferinte este faptul ca nimeni nu vorbeste despre ele. Depresia ca boala este un tunel, in care nimeni nu se uita din afara, fiind cu mult mai mult decât un “Blues de Noiembrie” (numele unui roman de Sharon Drape, al carui mesaj este acela ca tinerii ii mint pe adulti, dar totusi sunt prieteni de nadejde, n.red.).

Mai exista inca o diferenta, de exemplu fata de fenomenele dureroase, si anume ca greu isi poate inchipui cineva cum se simte un depresiv, doar daca nu cumva respectivul insusi a suferit de depresii.
Este vorba de o “tulburare afectiva”, partial ereditara si care combina mai multe simptome. Depresivii sufera de gândire compulsiva (Gruebelzwang – framântare obsesiva a mintii cu idei abstracte, n.red.), neliniste, lipsa energiei, proasta dispozitie, iritabilitate, teama, tulburari de somn si tristete.

Depresivii traiesc deseori cu o masca in mijlocul lumii iar Robert Enke a fost tocmai un astfel de caz. Doar cei initiati cunosc adevarata dimensiune a bolii, care se deruleaza in faze si recidiveaza. Expertii sunt de parere ca mare parte din cele 12.000 de sinucideri inregistrate anual in Germania sunt comise de oameni care sufera de depresie.

În cazul lui Enke, pare ca boala a fost recunoscuta devreme, cel târziu din perioada in care se afla la FC Barcelona, Enke administrându-si antidepresive. Antidepresivele fac ca anumiti mediatori chimici si neurotransmitatori precum serotonina (hormonul fericirii) sa fie prezenti ceva mai multa vreme la locul lor de actiune. Este valabil mai ales in cazul medicamentelor din grupa “inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei”.

Citeste si:  Daily Mail, vinovat de publicarea unor poveşti "complet neadevărate" despre imigranţii români şi bulgari

Sociologul medical Johannes Siegrist din Duesseldorf a dezvoltat un model al “crizei de gratificare” conform caruia, multe boli apar atunci când un angajat da un randament ridicat iar patronul abia daca apreciaza sau nu apreciaza deloc acest lucru. Acest dezechilibru intre pretentii mari din interior si slaba incurajare din exterior conduce des la boli cardiace dar si la depresii. Un lucru este sigur si anume ca aceasta criza poate afecta si sportivi de performanta, care câstiga foarte bine.

Acela care in viata sa activa are des parte de lovituri de la soarta, jigniri sau lipsa de recunoastere – ca de exemplu atunci când esti continuu trimis pe banca de rezerva – poate dezvolta tulburari psihice. Terapeutii ar spune ca nimeni nu se poate lauda pe sine atât de des incât sa compenseze deprecierea propriei competente, experimentata din afara.
De multe ori, oameni care se prezinta in mod constient drept controlati mascheaza sensibilitatea si chiar stresul lor. Dar tocmai stresul cronic este cel care declanseaza depresiile, asa cum se stie din analizele de laborator.

Citeste si:  State should recover over 2 B euros from public system employees paid by local authorities

În sângele si urina depresivilor se regasesc deseori concentratii vizibil mai mari ale hormonului de stres cortizol. La aceste persoane se formeaza si o stimulare excesiva a axei dintre diferite arii corticale si cortexul suprarenal. Aceasta eliberare continua ca sa spunem asa de substante neurochimice contribuie la un nivel de excitatie ridicat, care prin medicamentele respective este atenuat.

Cu toate acestea, efectul lor este pur simptomatic, pentru ca ele nu pot vindeca bolnavul. Acest lucru reuseste doar printr-o psihoterapie sau psihoanaliza iar uneori in clinici speciale. Multi depresivi se tem sa ia calea unei clinici, pentru ca prin aceasta boala lor ar putea deveni publica. O astfel de teama si-a pus amprenta si asupra lui Enke, caruia sinuciderea i s-a parut ultima cale de a scapa de toate angoasele.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner