Degeaba a vorbit in discursul sau presedintele rus Dmitri Medvedev despre “modernizarea multilaterala” a tarii. Se pare ca in Rusia nu trebuie schimbat nimic: potrivit unul sondaj realizat de Centrul national de studiere a opiniei publice din Federatia Rusa (VTIOM), 72 la suta dintre rusi se simt “in general fericiti”.
Însa, la fel ca orice alta intrebare care nu are un raspuns precis, si aceasta despre fericire ofera informatii importante despre repondenti, despre natura umana ca atare, noteaza cotidianul rus Gazeta. De exemplu, s-a observat demult ca in tarile cu regimuri politice barbare si un nivel de viata relativ scazut, sondajele dezvaluie mai multi oameni fericiti decât in statele mai prospere din punct de vedere economic si politic.
Totodata, in Rusia, la fel ca peste tot in lume, asemenea sondaje contrazic de obicei teza conform careia “banii nu aduc fericire”. Sociologii si economistii nu ne lasa sa mintim: cota parte a oamenilor fericiti este, printre bogati, mai mare decât printre saraci. În Rusia, potrivit VTIOM, 91% dintre persoanele asigurate material se considera fericiti, in timp ce printre cei mai putin avuti 40% se simt nefericiti.
În schimb, in Rusia nu se confirma opinia de larga raspândire, conform careia locuitorii din provincie sunt mai fericiti decât cei din capitala si nici cea potrivit careia oamenii instruiti si inteligenti sunt mai nefericiti decât cei fara studii superioare. Potrivit VTIOM, circa 80% dintre locuitorii Moscovei sunt fericiti, in timp ce 25% dintre locuitorilor oraselor de provincie sunt nefericiti.
Si in rândul rusilor cu studii superioare, tot 80% se declara fericiti, in timp ce printre cei mai putin instruiti – doar 62%. În ceea ce priveste “criteriul sexului”, feric irea pare sa nu depinda deloc de acesta: femeile si barbatii rusi sunt fericiti in proportie egala de 72%.
Însa, toate aceste cifre sunt mai putin importante decât motivele pentru care oamenii se declara fericiti sau nefericiti. Multor oameni pur si simplu le-ar fi rusine sa recunoasca fata de un om strain (cum este si sociologul) ca este nefericit. Multi nici macar nu-si recunosc siesi acest lucru.
În afara de aceasta, fericirea este o substanta mult prea efemera si schimbatoare. A pierdut echipa preferata, a urlat seful, ti-ai pierdut telefonul mobil sau, si mai rau, pasaportul – si pe ziua de azi te poti declara “in general nefericit”. Afara este vreme frumoasa, ti-au dat un premiu, te-ai vindecat de gripa porcina – si mâine poti declara ca esti, “in general, fericit”. Foarte putini oameni mentin in aria constiintei lor intreaga viata, ca pe o miscare continua spre anumite teluri, de la nastere pâna la sfârsitul inevitabil.
Totusi, doar la finalul vietii se poate afirma mai mult sau mai putin obiectiv daca, in general, ai fost fericit sau nu. Adica, nu se poate sti daca suntem sau nu fericiti, putem doar simti fiecare moment in parte, subliniaza Gazeta.
Sau mai exista paradoxul descris cel mai bine de Nabocov in povestirea “Duelul”. Un barbat in plina putere fixeaza dintr-un motiv prostesc un duel, se pregateste pentru el, fiindu-i insa foarte tare frica, dar atunci când soseste la locul fixat afla ca adversarul, speriindu-se si mai tare, nu s-a prezentat la duel.
Si atunci, eroul “simte o fericire care il cuprinde cu totul”. Astfel se intâmpla si in viata: oamenii simt cea mai mare fericire atunci când scapa de un mare pericol. O fericire asemanatoare – descrisa nu doar de literati, ci si de chimisti – este resimtita in timpul unei pasiuni amoroase, in prima perioada a relatiilor de iubire. De altfel, criteriile nefericirii sunt la fel de relative ca si cele ale fericirii, continua Gazeta. Desigur, faptul ca ai fost anuntat ca ai o boala incurabila te face nefericit.
Sau faptul ca iesti trimis la inchisoare, mai ales daca esti nevinovat. Însa, si bolnavul incurabil poate fi fericit atunci când se simte mai bine, iar puscariasul – in momentul când deapana amintiri placute despre libertate… Cu alte cuvinte, orice viata umana este o tragedie, pentru ca urmeaza, inevitabil, moartea. Multi sunt consolati de mijloacele de lupta cu acest lucru iminent, mijloace pe care le ofera religiile: viata de dupa moarte, perpetuarea sufletului.
Însa, aceasta este doar o speranta, deoarece, potrivit Gazeta, nu exista nicio dovada ca lucrurile se intâmpla tocmai asa. Aceasta este o usurare a destinului, insa nu schimbarea lui. Si totusi, tocmai aceasta granita imperceptibila, mobila, dintre fericirea si nefericirea personala, multitudinea de circumstante ale vietii, suprapusa peste viata apropiatilor, a tarii, a planetei, toate acestea reprezinta chiar esenta scurtei sederi a unui om pe pamânt.
Unii se simt bine intr-o tara ca Rusia. Altii, dimpotriva, se simt aici foarte rau. Omul crede ca ii este bine sau rau, iar acest lucru este suficient pentru a considera ca asa si este. Povestea despre viata fericita a circa 72% dinte rusi se poate dovedi realitate, numai ca fericitele zile de mâine se vor dovedi apoi nefericite si invers. Si chiar moartea nu ne poate spune daca am fost sau nu cu adevarat fericiti, conchide Gazeta.