Rolul determinant al Chinei la summitul de la Copenhaga

0

Atât timp cât China si India nu vor aplica o politica energetica durabila, toate eforturile comunitatii internationale vor fi zadarnice. Stirea a trecut aproape neobservata.

În aprilie 2009, China se lansa intr-un parteneriat cu gigantul american Westinghouse pentru construirea primului reactor nuclear de generatia a treia. Tara poseda deja 11 reactoare si prevede sa mai construiasca alte 40 in cursul urmatorului deceniu.

În anul 2020, China va avea o putere nucleara civila instalata egala cu cea a Frantei, lider mondial in acest domeniu, dar cu o populatie de 20 de ori mai mare, comenteaza ziarul elvetian Le Temps.
Parcul nuclear chinez ar trebui sa se dubleze pâna in 2030. Potrivit celor mai optimiste previziuni si in pofida acestui program ambitios, cele o suta de reactoare care functioneaza in prezent nu vor furniza decât 20% din cererea de energie chineza. Restul este energie eoliana, solara, ceva hidroe lectricitate si mult carbune.

În prezent, 70% din energia chineza provine din carbune. În pofida unei imbunatatiri importante a eficientei ei energetice, tara si-a dublat emisiile de CO2 de la semnarea Protocolului de la Kyoto in 1997 si va face probabil la fel si in urmatorii zece ani. Din vara lui 2008, China devanseaza chiar Statele Unite in clasamentul tarilor care emit gaze cu efect de sera (GES).
Pastrând actualul ritm, China risca sa atinga nivelul de emisie pe locuitor din tarile dezvoltate mult mai rapid decât s-a prevazut. Este deci imperativ ca tara sa se angajeze intr-un efort de reducere a GES cu mult inainte de 2030.

De fapt, chestiunea climei preocupa de câtva timp guvernul chinez. Tara sufera periodic de lipsa de apa in nord, acolo unde se concentreaza productia de grâu si de soia, si de inundatii in sud. Pentru a remedia ace st dezechilibru, guvernul a demarat construirea de canale la nivel national pentru a repartiza mai bine apa intre regiuni. Controlul asupra apelor are o importanta mai mult decât simbolica. De mai bine de 2000 de ani, competenta guvernului chinez se masoara prin felul in care gestioneaza apele!

În 2008 a fost publicata o “Carte alba” despre schimbarea climatica. Sunt mentionate in aceasta carte si provocarile viitoare, obiectivele ambitioase de dezvoltare durabila si strategiile de realizare a acestora. Beijingului ii va fi probabil greu sa reduca cu 20% intensitatea sa energetica. Dar tot raul este spre bine, criza si reducerea activitatii economice ar putea sa permita realizarea acestor obiective.

Cu conditia ca aceasta bunavointa sa nu se piarda in meandrele administratiei chineze, deoarece guvernul s-a lansat intr-o serie de reforme administrative ale sectorului energetic, iar la ora actuala, agentia insarcinata cu acest sector nu dispune nici de autoritate nici de autonomie, nici macar de instrumente le necesare pentru rezolvarea provocarilor carora tara a trebuit sa le faca fata.

“Cartea alba” face de asemenea o ampla referire la cooperarea internationala. În septembrie 2009, Hu Jintao s-a angajat sa reduca “in mod notabiľ emisia de carbune. Presedintele chinez a promis, de asemenea, sa dezvolte energiile regenerabile astfel incât partea de energii nefosile sa ajunga la 15% pâna in 2020.
Desi guvernul pare sa ia foarte in serios problematica incalzirii climei, el incearca sa obtina un tratament special, afirmând ca tara se afla intr-o situatie intermediara. În plus, el continua sa refuze sa fixeze o cota precisa de emisie a CO2 care sa fie realizata.

Este adevarat ca pâna de curând Hu Jintao nu a facut decât promisiuni vagi. Anuntarea recenta a unei reduceri a intensitatii emisiilor de carbune de la 40 la 45% este salutara, chiar daca se situeaza sub cei 50% ceruti de negociatorii europeni si americani.
Apoi, guvernul a anuntat ca premierul chinez, Wen Jiabao, se va deplasa la Copenhaga. Acest anunt i-a deceptionat putin pe cei care se asteptau ca Hu Jintao sa vina sa dialogheze in persoana cu Barack Obama, in Danemarca.

Indiferent de ce va fi, China va juca un rol determinant in cadrul summitului de la Copenhaga. Se poate spune chiar ca este intr-o pozitie de forta pentru a negocia, potrivit Le Temps. În primul rând, tarile dezvoltate continua sa emita clar mai mult CO2 pe locuitor decât tarile emergente.
În al doilea rând, Beijingul a afirmat fara incetare ca tarile industrializate si-au consolidat dezvoltarea pe emisiile intensive de CO2. Deci ele trebuie sa actioneze primele deoarece au o responsabilitate istorica.

Cerintele tarilor industrializate referitoare la o limitare a emisiilor chineze risca sa ramâna litera moarta, doar daca nu aduc chiar ele finantarea sau tehnologiile de limitare a acestor emisii. China nu-si ascunde de fapt restul asteptarilor in ceea ce priveste cooperarea tehnologica cu celelalte tari pentru a-si sustine eforturile de dezvoltare durabila.
Ea isi spune multe sperante in captarea si stocarea CO2 (CSC), o tehnologie care permite conservarea CO2, generat in timpul productiei de electricitate in centralele de carbune, in formatiunile geologice si nu eliminarea in atmosfera.

În timpul verii, Comisia Europeana a prezentat un plan de investitii pentru CSC in valoare de 60 de milioane de euro pentru China si celelalte tari emergente. Europa isi continua astfel angajamentul comun luat in 2005 de dezvoltare a unei tehnologii de emisie cvasi neutra pâna in 2020. Totusi, aceasta tehnologie este costisitoare si operatorii industriali europeni nu vad cu ochi buni cooperarea in acest domeniu, temându-se ca Beijingul se va dota cu o industrie atragatoare.

În al treilea rând, China propune inversarea mecanismului de imp ozitare. În locul impozitarii tarilor producatoare, ea sugereaza impozitarea tarilor consumatoare: exporturile chineze reprezinta de fapt peste o treime din emisiile de GES in China. Întrebarea care se pune este cine trebuie sa suporte “costul” in CO2 al exporturilor chineze:

consumatorul occidental sau producatorul din China, care este de altfel, adesea, o multinationala care si-a delocalizat activitatile? Concluzia este simpla. Tarile occidentale isi vor putea reduce emisiile atât cât vor vrea, dar atât timp cât China si India nu vor aplica o politica energetica durabila toate eforturile comunitatii internationale vor fi zadarnice. Si invers, un gest puternic din partea Statelor Unite nu va face decât sa faciliteze dialogul cu China, la Copenhaga.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.