România trebuie să se alinieze la normele europene de mediu

0

România ar trebui sa investeasca 12,5 miliarde de euro pâna in 2020 pentru a se conforma angajamentelor europene, afirma un raport care descrie situatia energetica si de mediu din România, dat publicitatii inaintea Conferintei de la Copenhaga.

Daca industria energetica si politica de mediu trebuie sa fie modernizate, tara beneficiaza de cote de emisii care ar puea favoriza investitiile, cu conditia sa fie vândute repede, scrie publicatia Le Courrier des Balkans.
În vederea pregatirii pentru summitul de la Copenhaga, ce va incepe pe 6 decembrie, Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) defineste, intr-un raport, pozitia României in domeniile mediului si energiei. Documentul indeplineste un dublu rol: pregatirea Conferintei din capitala Danemarcei si informarea opiniei publice asupra celor mai importante subiecte care vor figura pe agenda româneasca in ceea ce priveste mediul.

Autoarea raportului, Ana Otilia Nutu, isi incepe analiza enuntând rolul pe care România va trebui sa si-l asume in domeniul mediului: sa devina un actor serios si credibil, care-si bazeaza strategia pe buna cunoastere a situatiei interne. Pe de-o parte, subliniaza autoarea, România trebuie sa¬si indeplineasca obligatiile ca stat membru al UE, care vor determina costuri si eforturi pentru punerea in aplicare a unor politici coerente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Pe de alta parte, in functie de felul in care România isi va negocia pozitia in UE, tara ar putea beneficia de finantari in sectorul energetic si in alte sectoare. Este o ocazie care i-ar permite României sa-si reduca emisiile poluante, marindu-si in acelasi timp competitivitatea in productie.
Potrivit raportului, ponderea României in cadrul structurilor europene nu este destul de semnificativa pentru a face balanta sa se incline in favoarea unui acord comun in cadrul UE sau pentru a influenta decisiv realizarea unui acord de constrângere la Copenhaga. Prin urmare, obiectivul este sa se obtina maximum de profit.

România n-a avansat pâna acum politici si pozitii coerente in cadrul UE, multumindu-se sa participe ca spectator pasiv, care asista la cresterea costurilor legate de angajamentele tarii, in calitate de membru al Uniunii.
Totusi, obiectivele stabilite de UE implica aplicarea in România a strategiei 20-20-20 (cu 20% mai putine gaze cu efect de sera, 20% economie de energie, 20% energii regenerabile), pe care UE a stabilit-o, oricare vor fi deciziile ce se vor lua la Copenhaga, lucru care va insemna costuri pentru România. Banca Mondiala (BM) apreciaza ca România va trebui sa cheltuiasca 12,5 miliarde de euro pâna in 2020, pentru a respecta angajamentele sale europene.

Contributia tarii la obiectivele generale ale UE vizeaza in principal cresterea cotei de energie regenerabila si aplicarea proiectelor care urmaresc sa imbunatateasca eficacitatea energetica in locuinte, industrie sau transporturi. Raportul CRPE semnaleaza ca o parte din centralele electrice (precum cea de la Rovinari sau Turceni) va trebui inchisa progresiv, din cauza emisiilor de gaze poluante. Alternativa ar fi investitiile care ar permite functionarea nepoluanta a centralelor sau achitarea unei taxe pentru emisiile care depasesc limita de CO2 admisa.

Prima cauza a intârzierii investitiilor care sa permita producerea energiei nepoluante este lipsa de fonduri din partea guvernului si costul ridicat al acestui fel de interventii. Europa a prevazut 700 milioane de euro pentru energie, in timp ce investitiile necesare sunt de proportii: numai pentru producerea energiei termice conforme cu normele internationale in materie de eficienta si de emisii ar fi necesare 35 de miliarde de euro in 10 ani.

Majoritatea acestor fonduri ar putea proveni de pe piata privata, daca actualele politici s-ar schimba. Investitorii s-au aratat deschisi, din 2004, la privatizarea productiei de electricitate. Guvernul a incetat totusi orice actiune de privatizare in 2005 si nu intentioneaza sa vânda productia de energie electrica in viitorul apropiat. Dimpotriva, ultimele discutii purtate de guvern evoca crearea uneia sau a doua companii integrate.

Aceste intreprinderi nu vor putea atrage fonduri de la Bursa, nici sa contracteze credite, pentru ca ar grupa unitati de productie eficiente, dar si unitati ineficiente, ar face tranzactii mai putin transparente cu energia electrica si ar trebui sa faca dovada unor bune performante ani la rând, inainte de a fi cotate la Bursa.
Ideea de a intra in concurenta cu astfel de societati gigant, care ar putea beneficia de reguli diferite de joc, ii ingrijoreaza pe multi dintre investitorii interesati de sursele de energie regenerabila. În plus, unul din obiectivele ascunse in spatele crearii a doua societati integrate este mentinerea locurilor de munca din sectorul minier.

Continuarea asistentei in acest sector este un vechi angajament electoral. Asistenta ar trece in acest caz prin subventii incrucisate, pentru ca România s-a angajat sa nu mai subventioneze sectorul carbunelui din 2010. Acest tip de masuri nu face decât sa impiedice eforturile de reducere a CO2. Abandonarea privatizarii in beneficiul crearii a doua societati integrate este un pas inapoi in privinta obiectivelor climatice.

Politicile incoerente au avut ca urmare indepartarea investitorilor privati si intârzierea privatizarilor. În acest context, România poate fi contrânsa sa inchida, in urmatoarele doua decenii, circa 50% din capacitatile sale de productie de energie electrica. Astfel, penele de curent si un deficit de electricitate ar fi un scenariu posibil. În ceea ce priveste pierderile de caldura din imobilele construite in timpul regimului comunist, ele reprezinta aproximativ 30% din consumul total de energie termica din cladiri.

Un apartament cu doua camere din România consuma tot atâta energie cât unul de 4 camere din Germania. Reabilitarea unei cladiri necesita o strânsa colaborare intre autoritatile locale si cele centrale, ca si punerea la dispozitia proprietarilor a fondurilor pentru aceasta lucrare. Aceasta explica de ce programul este atât de intârziat. Angajamentul asumat de România in cadrul Protocolului de la Kyoto este reducerea emisiilor sale cu 8% pâna in 2012, fata de 1989.

Altfel spus, România poate produce 1,278 miliarde de tone de CO2 din 2008 pâna in 2012. Avantajul este ca economia româneasca a inregistrat o puternica reorganizare in ultimele doua decenii, industria reducându-si mereu ponderea in PIB. Acest lucru a insemnat o productie de CO2 net inferioara nivelului din 1989. Prin urmare, România beneficiaza de cote de emisii de gaze cu efect de sera, numite unitati de cantitate atribuita (AAU in engleza), echivalând cu o tona de CO2.

Potrivit acestui sistem, România are dreptul sa produca 350 milioane de unitati. Cel mai probabil, nici cresterea PIB, nici un viitor acord de reducere a emisiilor nu va putea duce la epuizarea unitatilor de cantitate atribuita de care dispune România. O parte din credite va putea fi vânduta unor terte tari, fie Japoniei, fie Europei occidentale.
Însa guvernul român se confrunta in prezent cu o alta optiune: sa-si vânda cotele la pret redus inainte de Copenhaga (când va fi adoptata legislatia necesara) sau sa riste sa piarda totul daca viitorul acord de dupa Kyoto ar interzice amânarea cotelor dupa 2012.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.