“Copiii monştrilor”, cu taţi soldaţi germani, îşi înfruntă trecutul

0

Istoricii estimeaza ca peste 800.000 de copii au avut tati soldati germani in perioada de patru ani de ocupatie nazista a Europei, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dintre care 200.000 numai in Franta.

Acestia au fost crescuti in spatele unui val de secret si rusine, stigmatizati la scoala si incapabili sa inteleaga cu ce au gresit. Multe dintre mamele lor au fost tunse chilug si expuse in pielea goala pe strazi dupa retragerea germanilor. Altii au fost tratati ca tradatori, noteaza cotidianul american The Washington Post, in editia de joi (10 decembrie 2009).

La mai bine de zece decenii, in conditiile in care acesti copii au acum 60 de ani, se prefigureaza inceputul unei schimbari. Unii dintre copiii razboiului din Europa au inceput sa discute intre ei, plângându-se de rusinea pe care au fost obligati sa o simta. Un numar tot mai mare a decis sa¬si caute familiile din Germania si tatii. Dupa ani de mister, in care mama sa a pastrat o tacere obstinata, bunica lui Jean-Jacques Delorme a scos dintr-un dulap un plic ingalbenit cu fotografiile soldatului german care a fost iubitul mamei sale in Franta, in cursul razboiului.

Dezvaluirea bunicii a fost numai inceputul unei cercetari de decenii, de hartuire a unor arhivari germani, de cersire de indicii din partea unor istorici, sau urmând chiar false piste. Mama sa, catalogata colaboratoare cu nazismul, nu i-a fost de folos. Cu toate acestea, Delorme a reusit sa-si completeze in urma cu trei ani arborele genealogic.
El a descoperit ca tatal sau a fost Hans Hoffmann, un brutar din Mainz.

În timpul razboiului, acesta a cântat la violoncel in orchestra Wehrmacht-ului care distra militarii diin Parisul ocupat, unde si-a luat o amanta frantuzoaica. Dupa prabusirea celui de-al Treilea Reich, a fost ucis intr-un sat din Bavaria, la 25 aprilie 1945, in luptele impotriva unor tancuri americane. Delorme are acum 65 de ani si este pensionar dupa ce a lucrat la Posta franceza din Menton (sud-vestul Frantei). “Brusc m-am trezit cu un tata, matusi, veri, o intreaga familie”, spune el.

Pentru a-i ajuta pe cei aflati in aceeasi situatie sa-si cunoasca originile, Delorme a fondat “Inimi fara Frontiere”, o organizatie care are trei ani vechime si numara 300 de membri – toti copii de soldati germani. Grupul a organizat chiar o conventie luna trecuta, la Caen, pentru a schimba povesti si a auzi opinia istoricilor privind unde se incadreaza ei.

“Lucrurile prin care am trecut si privatiunile pe care le-am simtit de-a lungul intregii vieti ne determina sa ne facem auzite vocile”, a afirmat Gerlina Swillen, profesoara belgiana si cercetator la Universitatea Vrije din Bruxelles. Ea a mai precizat: “Vrem ca niciun copil sa nu mai treaca prin ce am trecut noi”. Swillen spune ca oamenii au inceput sa vorbeasca in parte pentru ca au indraznit sa o faca numai dupa decesul mamelor lor.

În plus, atitudinile sociale s-au schimbat, atenuând stigmatul, iar arhivele germane au fost mai disponibile fata de cei din afara, in ultimii ani. Ea a descoperit ca tatal ei era un soldat german – unul dintre cei 200.000 estimati in Belgia – numai dupa ce mama ei i-a spus acest lucru, in 2007. Aceasta a corespondat cu fostul ei iubit dupa razboi dar a rupt scrisorile atunci când s-a maritat cu un belgian.

Care a fost raspunsul german? Georg Lilienthal, directorul Memorialului Hadamar pentru victimele “eutanasiei” naziste din Germania, a declarat ca putini germani doresc sa vorbeasca despre aceasta problema, in pofida interesului sporit manifestat in tarile foste ocupate. Multi soldati germani care au avut copii de razboi s-au casatorit si au avut alti copii dupa razboi. În multe cazuri ei au decedat, dar unii copii de razboi au fost bine primiti de fratii si surorile vitrege, in timp ce altii au fost respinsi.
În opinia lui Lilienthal, mai trebuie sa treaca timp.

Ministrul francez de externe, Bernard Kouchner, a cerut recent guvernului german sa acorde cetatenie copiilor de razboi francezi care doresc acest lucru, potrivit afiliatiei. Jumatate de duzina au obtinut pasapoarte germane si alti 20 au aplicat, printre care si Delorme. Facilitati similare vor fi acordate curând si copiilor de soldati germani din alte tari, a pronosticat Lilienthal.

“Recunoasterea cetateniei germane pentru acesti oameni este o decizie importanta, un act foarte simbolic facut de guvernul german”, a spus el, precizând ca problemele si dificultatile cu care s-au confruntat ei de-a lungul vietii continua sa-i traumatizeze si astazi. Copilariile lor au fost dureroase. La scoala din oraselul din Normandia, Delorme a fost luat in derâdere drept copilul unui german. “Eram copiii monstrilor”, spune el amintind resentimentele impotriva nazistilor din Franta postbelica.

“Eram un bastard si ce e mai rau era ca eram bastardul unui “kraut” (termen denigrator pentru a desemna un german). De fiecare data când vorbeam de originea mea, oamenii se indepartau de mine, astfel ca am luat obiceiul sa pastrez tacerea despre ea”, mai spune el. Mama lui Delorme a murit in 1994, dar cercetarile lui erau deja bine avansate.

În final, Delorme a aflat despre orchestra armatei si a contactat un arhivar de la Berlin care i-a oferit o lista a membrilor ei. În 2007, s-a deplasat la Mainz pentru a-si intâlni fratele si sora vitrega. Pâna atunci acestia nu stiusera nimic despre relatia tatalui lor in Franta sub ocupatie. Dupa unele momente dificile l-au primit totusi ca membru al familiei. Au inceput sa faca schimb de cadouri de Craciun iar recent au decis sa se viziteze in fiecare an, alternând Germania si Franta.

Delorme a spus sa-si va pastra numele, cel al bunicii, bunicului si al mamei sale. Va ramâne asa in documentele franceze si va solicita pasaport german. Zâmbind a spus: Voi folosi pasaportul german in Franta si pasaportul francez in Germania tocmai pentru a le folosi pe ambele”.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.