Deficit şi criza globală: lecţia greacă pentru UE

0 20

Ceea ce i se intâmpla zilele acestea Greciei nu priveste numai Atena. Afecteaza intreaga Europa, chemând-o la decizii pe care pâna acum nu le-a asumat. Falimentul bancii Lehman Brothers le-a amintit brusc tuturor ca nu exista stabilitate fara solvabilitate a datoriilor private.

Criza din Grecia avertizeaza ca nu exista crestere fara solvabilitatea datoriilor publice, comenteaza ziarul italian Il Messaggero, intr-un editorial publicat pe prima pagina a editiei de joi (10 decembrie 2009).
Într-o lume care vede anul acesta datoriile publice ale foarte multor tari avansate tâsnind in sus cu cifra dubla, situatia din Grecia le aminteste guvernelor si autoritatilor monetare ca nu exista iesire din criza economiei reale, a productiei si locurilor de munca fara o disciplina serioasa a bugetelor publice.

În doua zile, Bursa din Grecia a coborât cu 10%. Scaderea ratingului datoriei publice a Greciei la BBB+ de catre agentia de rating Fitch, cu “outlook” ulterior negativ si anuntul facut de Standard&Poor’s a unei posibilitati similare, a impins premiul pentru riscul platit de piata pentru titlurile decenale de stat emise de guvernul de la Atena in raport cu Bund germane (Bundes Obbligazionen emise de guvernul german), in numai câteva ore, de la mai putin de 200 la peste 250 puncte de baza.

În contextul protestelor de strada, guvernul elen ar trebui sa adopte masuri extraordinare, având in vedere ca deficitul public de acest an va atinge 13% din PIB, cu o datorie publica care va ajunge la 135% si un deficit pe 2010 pe care Comisia Europeana il estimeaza cu inca 12 puncte procentuale suplimentare.

Daca Atena nu reduce deficitul public cu 5 sau 6% prin masuri exceptionale, riscul pe termen scurt este cel al unor declasari ulterioare din partea agentiilor de rating. Daca se coboara sub asa-numitul “investment grade”, pragul BBB-, Banca Centrala Europeana (BCE) nu va putea accepta titlurile datoriei pub lice elene drept depozite colaterale (constituite drept garantii, n.red) pentru operatiunile de refinantare a bancilor din zona euro.

Acest lucru preocupa in mare masura marile banci germane si franceze care, datorita procentului de 7% dobânda platit de titlurile elene riscante aveau in portofoliu in valoare de aproximativ 200 de miliarde. Cu alte cuvinte, in acest caz Grecia ar intra intr-o stare de prefaliment. Ar fi ca si cum ai dezminti ca apartenenta la euro constituie in sine o umbrela colectiva de siguranta antifaliment.

În timp ce multe tari europene cereau mai mult deficit public pentru a iesi din criza, Italia a stat cu “frâna trasa”. Alaturi de Grecia o iau in mod periculos in sus zilele acestea premiile pentru riscul privind datoriile publice in Irlanda si Spania, care anul acesta inchid bugetele cu un deficit suplimentar de 15% si 10% din propriul PIB. Italia a ramas in afara zonei de risc, datorita deficitului sau limitat la numai 2 procente suplimentare din PIB din cauza crizei, adaugate procentului de 3% respectat conform Tratatului de la Maastricht.

Pentru a impiedica faptul ca actuala criza din Grecia sa nu riste implozia Uniunii Monetare Europene, este nevoie sa se reexamineze cu seriozitate linia urmata pâna acum. Este linia dorita inca de la inceput de Germania, pentru care moneda era unica dar fara ca prin aceasta sa se gândeasca la instrumente impartasite de stavilire a crizei. Fiecare ar fi trebuit sa se descurce pe cont propriu, continuând sa raspunda de propria datorie publica.

Timp de un an a insemnat ca tarile cele mai indatorate, dar responsabile, au putut cheltui mult mai putin decât celelalte. Prin urmare, redresarea lor depinde in mai mare masura de succesul programelor publice de sprijin ale celorlaltor parteneri, deoarece daca reporneste consumul de la ei, se va exporta mai mult. Exista insa tari indatorate dar mai putin responsabile, precum Grecia. O criza a lor va fi o lovitura data euro, care se va repercuta asupra tuturor tarilor membre in UE.

Pentru a se evita acest risc este nevoie de proceduri de sprijin si salvare comune, care astazi lipsesc, incredintate BCE, dar si Consiliului European si celor mai mari parteneri comunitari, incepând cu germanii, care continua sa ezite.
Este nevoie, prin urmare, de un buget european comun chiar minim, dar autentic, deci de un guvern impartasit. În absenta acestuia, asa cum au prezis economistii americani Milton Friedman si Martin Feldstein in urma cu 15 ani, prima mare criza autentica va demonstra ca euro comun fara o politica impartasita este un pariu foarte riscant.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.