Summitul de la Copenhaga: liderii lumii dezvoltate pun la care o fraudă gigantică

0

Fiecare delegat la summitul de la Copenhaga este intâmpinat de o uriasa planeta din plastic in piata centrala a orasului, acoperita cu nume de branduri celebre cum ar fi CocaCola, Carlsberg si McDonalds, deasupra careia un banner ne saluta cu “Welcome to Hopenhagen”.

Pentru cotidianul britanic The Indepedent, planeta de plastic este un simbol perfect pentru summitul de la Copenhaga. Lumii i se spune ca summitul reprezinta o intâlnire de urgenta pentru a rezolva criza schimbarii climatice, insa in interiorul Centrului Bela unde are loc intâlnirea, nu poti gasi decât o amestecatura corupta de vorbe menite sa permita tarilor sa eludeze necesarul minim pentru a evita afectarea biosferei.

Stim ce trebuie sa facem pentru a avea o sansa reala de a evita catastrofa. Avem nevoie ca tarile bogate sa realizeze o reducere a emisiilor de carbon cu 40% fata de nivelul din 1990, pâna in 2020. Si cu toate acestea, prima saptamâna a summitului a fost dominata de reprezentantii tarilor bogate, care incercau sa evite un acord recurgând la trucurile de contabilitate stil-Enron, care dau impresia de reduceri ale emiisilor, fara ca acest lucru sa se intâmple in realitate.

Cea mai mare parte a acestor trucuri au legatura cu ideea ca o tara isi poate “reduce” emisiile platind pur si simplu unei tari sarace pentru a emite mai putin CO2.
Însa un sistem care presupune tranzactionarea cotelor de emisii se poate dovedi extrem de complex. El devine rapid (si deliberat) atât de tehnic incât nimeni nu poate sa il urmareasca – niciun cetatean preocupat, niciun jurnalist si cu greu ONG-urile specializate pe probleme de mediu.

Spre exemplu, argumenteaza The Independent, sub auspiciile actualului sistem, SUA pot cumpara cotele de emisii de la români si sa sustina ca au redus din emisii, chiar daca acest lucru nu reprezinta mai mult de o fictiune legala. De altfel, un studiul al Universitatii Standford a descoperit ca majoritatea proiectelor care primesc bani pentru reducerea emisiilor, fie nu exista, fie nu functioneaza sau ar fi avut loc oricum.

De exemplu, sub auspiciile propunerilor din partea SUA, de departe tara cu cea mai multe emisii pe cap de locuitor, aceasta nu ar trebui sa reduca deloc emisiile, platind in schimb pentru ace ste proiecte – fantoma. Lucrurile evolueaza inspre mai rau, potrivit ziarului britanic. Un sistem extrem de complex care nu opereaza la suprafata este un dar pentru grupurile de lobby care pot exercita presiuni sau mitui guvernele pentru a modifica sistemul in favoarea lor, mai degraba decât sa faca un bine atmosferei.

O alta problema poate fi cel mai bine ilustrata printr-un exemplu. Daca Marea Britanie ii plateste Chinei sa renunte la o centrala pe baza de carbune si sa construiasca in schimb un baraj, Londra pune respectiva actiune la reducerile ei, in schimb permitându-se sa mentina o centrala pe carbune in Marea Britanie. În acelasi timp, China pune respectiva schimbare de situatie la reducerile sale, ceea ce face ca o tona de carbon sa fie luata in calcul de doua ori.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.