Germania mai plăteşte încă din cauza primului război mondial

0

Desi platile reparatorii impuse Germaniei prin tratatul de la Versailles sunt deja de mult amortizate, Germania ramburseaza inca si acum creditele oferite ei de strainatate dupa primul razboi, pentru a se redresa economic, scrie ziarul Die Welt.

De la sfârsitul primului razboi mondial au trecut peste 91 de ani, insa contribuabilul german mai plateste si acum pentru el, cel putin nu direct ci prin intermediul agentiei federale de finante, care si anul acesta a virat dobânzi si amortismente pentru imprumuturi reprezentând urmari ale primului razboi mondial.
Platile vor continua pâna cel putin pe 2 octombrie 2010, data la care suma platita de Germania reunificata va fi una de noua cifre. Prin aceasta se satisfac mai ales pretentiile investitorilor privati, platile reparatorii fiind deja realizate.

Ca urmare directa a controversatului articol 231 al Tratatului de pace de la Versailles, care arunca vina razboiului doar pe umerii Reichului German, Republica de la Weimar (numele primei republici germane, proclamate dupa infrângerea Germaniei in primul razboi mondial si care a durat pâna la pre luarea puterii de catre Hitler, la 30 ianuarie 1933, n.red.) era obligata sa plateasca despagubiri cu o valoare nedeterminata, abia in 1924 ajungându-se la o reglementare, denumita planul Dawes (dupa numele negociatorului sef american), urmata in 1929 de un al doilea plan de plati reparatorii, mult mai reduse, denumit dupa colaboratorul lui Dawes, Owen D.Young.

Ambele planuri prevedeau pe lânga reparatiile anuale pe care Germania trebuia sa le plateasca invingatorilor si imprumuturi internationale in favoarea economiei germane, Dawes si Young recunoscând faptul ca doar o economie functionala este capabila sa plateasca reparatii. Asa-numitul imprumut Dawes a atins o valoare de 800 de milioane de marci aur, cu o rata a dobânzii de 7 procente, in timp ce imprumutul Young reprezenta 300 de milioane de marci aur, la o rata a dobânzii de 5,5 procente.

Mai ales investitorii institutionali dar si cei privati au cumparat astfel de titluri de imprumut. La inceputul lui februarie 1933, investitia lor s-a dovedit una falsa, guvernul cancelarului Hitler abolind plata dobânzilor si amortismentelor pentru majoritatea imprumuturilor.
Printre deciziile de baza ale politicii noii republici federale germane de dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a numarat in 1949 si preluarea mostenirii Reichului prabusit, printre care si plata datoriilor externe, nu insa la valoarea lor nominala completa, pentru a nu extenua financiar noua democratie occidentala, care trebuia sa devina un partener puternic in alianta libertatii, in conflictul de sistem cu dictaturile comuniste.

Hermann Josef Abs, cel mai influent bancher german al secolului trecut, a fost negociator sef al guvernului federal cu ocazia inche ierii acordului referitor la datorii de la Londra. Aici au fost reglementate, in acord cu 70 de state creditoare, datoriile externe ale Germaniei, impreuna cu o iertare masiva de datorii pentru RFG si modalitati ieftine de ramburs.

Printre reglementari se numara si amortizarea imprumuturilor Dawes si Young, pentru care Ministerul de Finante federal a platit pâna in 1980 suma de 670 de milioane de euro. Nu au fost rambursate, ca si concesie pentru Abs, doua imprumuturi acumulate intre 1945 si 1952, care urmau sa devina scadente dupa reunificare, ceea ce in anii ’50 insemna pentru o perioada nedeterminata.

În anii ’80, titlurile pentru imprumuturile respective pareau fara valoare, pentru ca nimeni nu se astepta la o reunificare in secolul XX. Unele din titluri au ajuns la colectionari iar cine a obtinut ieftin asa ceva s-a putut declara fericit, pentru ca reunificarea din 1990 a facut sa reintre in vigoare clauza acordului de la Londra. Astfel, din 1990, posesorii de titluri pentru imprumuturile Dawes si Young primesc anual dobânzi si amortismente.

În anul reunificarii suma totala era de circa 125 de milioane de euro, suma ce putea fi platita fara probleme dintr-o data. Dat fiind insa ca in acordul de la Londra era prevazuta o amortizare pe durata de 20 de ani, cu plata dobânzii, Germania a indeplinit aceste solicitari efectuând plati anuale – de la reunificare suma platita atingând 62 de milioane euro dobânzi plus 23 de milioane euro amortismente.

Titlurile vor deveni scadente anul viitor, responsabilii pentru administrarea datoriilor asteptându-se la cheltuieli totale de 68 de milioane euro dobânzi, pe lânga amortizarea a 125 de milioane euro datorii. Circa 90 la suta din actiuni vor fi platite, celelalte pierzându-se. Teoretic, titlurile de valoare isi pierd valabilitatea la 3 octombrie 2010, insa agentia de finante din Frankfurt nu pare sa fie asa de rigida, urmând ca aceasta sa plateasca pentru cupoanele neincasate si dupa aceasta data, pentru a nu risca renumele de datornic onest al Germaniei.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.