SUA cer la Copenhaga o nouă geografie a lumii

0

Americanii au iesit in fata la Conferinta de la Copenhaga, reafirmând ca nu doresc sa valideze logica Protocolului de la Kyoto, adica un regim fara angajamente pentru tarile emergente, informeaza cotidianul elvetian Le Temps.

Proiectul de acord global publicat vineri de organizatorii Conferintei asupra Climei si-a atins deja scopul: lansarea dezbaterii pe fond. Pâna acum, numai tarile cele mai vulnerabile, incepând cu micile state insulare, isi facusera cunoscute revendicarile politice.
Celelalte tari au ramas in asteptare, limitându-se sa-si apere pozitiile asupra subiectelor tehnice dezbatute in grupurile specializate. Problema care ingrijoreaza a fost acum pusa pe tapet si chiar Statele Unite au venit in prim plan.

Care este motivul supararii americanilor? Un pasaj din document, potrivit caruia tarile industrializate “datoreaza”, iar celelalte “poť sa-si ia angajamente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Trimisul special al Casei Albe pentru problemele de clima, Todd Stern, a anuntat ca acesti termeni sunt inacceptabili.
“Nu se poate discuta in mod real atâta vreme cât principalele tari in curs de dezvoltare nu sunt gata sa joace un rol adevarať, a aratat el, precizând ca, potrivit Agentiei Internationale a Energiei, “97% din cresterea emisiilor mondiale” vor proveni pâna in 2050 din tarile in curs de dezvoltare, “in principal de la cele mai mari”.

Problema nu este noua. Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, care sta la baza Conferintei de la Copenhaga, a facut de la inceput distinctia intre tarile industrializate si cele in curs de dezvoltare: primele au o raspundere mai mare decât ultimele in incalzirea globala, având totodata si mai multe mijloace tehnice si financiare pentru a se adapta. Notiunea-cheie pusa in evidenta este cea a “responsabilitatii comune, dar diferentiate”.

Protocolul de la Kyoto mersese mai departe. El a impartit foarte precis lumea in doua, cerând de la circa 40 de tari, mentionate in faimoasa Anexa 1, sa se supuna unui regim colectiv de reducere a gazelor cu efect de sera si exonerându-le total pe celelalte. Textul a avut marele avantaj de a accelera lupta impotriva schimbarilor climatice, enuntând obligatii pentru tarile care s-au aratat gata sa-si reduca emisiile de gaze cu efect de sera.

A avut insa marele inconvenient de a imparti in mod simplist comunitatea internationala in doua, ca si cum situatiile obiective n-ar fi fost infinit mai variate. A fost un inconvenient cu atât mai regretabil cu cât a fixat pozitiile, in timp ce lumea s-a schimbat mult in ultimii ani.
Emiratele Arabe Unite, Singapore si Coreea de Sud trebuie sa fie considerate tari in curs de dezvoltare fara nicio obligatie de a-si reduce emisiile de gaze, dar figureaza printre statele cele mai bogate din lume. Si printre cele mai mari emitatoare de gaze cu efect de sera.

Statele Unite s-au declarat de la inceput impotriva acestei clasificari. Din faimoasa formula ONU a “responsabilitatii comune, dar diferentiate”, SUA doresc sa pastreze cele doua adjective. Accepta “diferentiata”, dar sa ramâna si “comuna”. Nu poate fi vorba de a scuti unele tari de responsabilitate si de a le conferi un avantaj concurential fara limita precisa. Senatul a refuzat sa ratifice Protocolul de la Kyoto din acest motiv si se pare ca blocajul actual ar veni tot de aici.

Administratia Obama si-a anuntat foarte clar intentiile in luna mai in proiectul de acord. Lasând de-o parte Protocolul de la Kyoto, ea militeaza pentru intarirea Conventiei, incluzind un “acord de aplicare” a ceea ce este inca o declaratie de intentie. Dar, mai curând decât instaurarea unui regim global de reduceri, administratia americana propune mai multe angajamente nationale, colective sau individuale, obligatorii sau voluntare si cere fiecaruia un efort substantial.

Mai ales tarilor industrializate si, facând aluzie transparenta la tari precum China, India sau Brazilia, tarilor in curs de dezvoltare “a caror situatie nationala presupune o mai mare responsabilitate sau capacitate”. Se sfârseste astfel impartirea lumii in doua.
Mai multe capitale europene se revolta impotriva unui asemenea obiectiv. Un inalt oficial a vorbit, sub acoperirea anonimatului, de o propunere “preistorica” a carei realizare ar risca sa slabeasca Protocolul de la Kyoto si sa produca un mare salt inapoi. În ceea ce priveste tarile emergente, ele se opun ferm unei asemenea schimbari de situatie.

Ele doresc sa-si ia unele angajamente, dar tin ca tarile industrializate (de multa vreme) sa constituie o parte distincta. La protestele unora si ale altora, Statele Unite aduc totusi un argument puternic: care ar fi valoarea unui tratat fara acordul Senatului american?, se intreaba retoric cotidianul elvetian Le Temps.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.