Perversiunea adevăratului liberalism şi criza

0

Criza risca sa ia dimensiuni dramatice, dovada fiind hiperinflatia monetara, supraindatorarea statelor si speculatiile exagerate ale actorilor financiari.

Responsabil de dezastrul actual nu se face liberalismul, care este abolit de multa vreme, ci etatismul, generalizat in majoritatea tarilor.

Cauza principala a actualei crize consta in abandonarea progresiva a sistemului monetar international liberal bazat pe etalonul aur, rate fixe de schimb si emisii monetare limitate ca sa se evite supraindatorarea publica sau privata, relateaza ziarul elvetian Le Temps.

Secventa boom, bula, crah, destabilizatoare din punct de vedere structural, nu va disparea atât timp cât interventionismul statului nu va fi abandonat. Adica atât timp cât legatura dintre stat si moneda nu va fi definitiv rupta, iar moneda nu va fi din nou garantata de un etalon real existent in cantitate limitata, acceptat la nivel international, care sa nu fie manipulabil in mod durabil (ca de exemplu aurul).

Fie ca acest manipulator este un stat sau o institutie internationala (FMI cu DST-urile sale) care nu face decât sa mute problema fara a o rezolva, deoarece dublul mecanism al emiterii monedei de hârtie si al manipularii creditului de catre autoritatile publice este pervers in sine. Celebrul politolog Raymond Aron spunea ca ‘atunci când moneda inceteaza sa fie un bun real sau sa se raporteze la un bun real, ea devine un bon de cumparare putin diferit de credit’.

Departe de a permite o iesire durabila din actuala criza, masurile adoptate pentru a-i pune capat nu fac decât s-o agraveze, fie ca este vorba de emiterea ex nihilo a unei enorme cantitati de moneda de hârtie sau de aplicarea asa ziselor planuri de redresare de catre statele care le finanteaza imprumutând tot mai mult. Se pot evita cele mai grave consecinte ale crizei printr-un ajutor acordat direct oamenilor si nu prin mentinerea structurilor care sunt depasite.

Mai ales atunci când actualele politici monetare ultralaxiste, care, trebuie sa recunoastem, constituie o escrocherie colosala, potrivit Le Temps, antreneaza marile banci comerciale la speculatii cu banii publici pe care trebuie sa-i controleze, in beneficiul unora dintre patronii lor, in loc sa-i imprumute agentilor economici care au nevoie de ei pentru productie sau consum.

Daca legatura dintre stat si moneda ar fi fost distrusa si daca moneda ar fi fost altceva decât un instrument raportat la ‘nimic’, asa cum se intâmpla in sistemul etalonului aur, marile banci comerciale nu ar fi putut sa creeze tot felul de produse financiare toxice a caror valoare a scazut in mod evident si sa ceara apoi statului sa le ajute pompându-le toate lichiditatile posibile sub falsul pretext ca eventualul lor faliment ar duce la prabusirea economiei.

Altfel spus, greseala nu a fost ca holdingul Lehman Brothers a fost lasat sa intre in faliment, ci ca s-a mentinut grupul de asigurari AIG si multe altele sub o perfuzie continua, in folosul lui Goldman Sachs, de exemplu. Principiul suicidar referitor la ‘too big to fail’, generator de plutocratie, nu este numai antidemocratic ci si antieconomic.

Actualele politici monetare, in special cele de monetizare a obligatiunilor de stat, de fixare la zero a dobânzilor pe termen scurt sau de crestere fara precedent a bilanturilor Rezervei Federale americane /FED/ sau ale Bancii Angliei, sunt pe cale de a distruge monedele, dar si de a genera tot felul de bule artificiale (de la actiuni la obligatiuni si materii prime), creând conditiile unei hiperinflatii.

Se va constata curând ca remediile administrate bolnavului nu l-au vindecat ci sunt pe cale de a-l omori. Ceea ce nu este surprinzator deoarece, din punct de vedere istoric, toate monedele de hârtie si-au vazut, fara exceptie, valoarea scazând la zero si apoi au disparut.
În aceasta privinta, majoritatea oamenilor confunda inflatia, care inseamna mereu si peste tot crearea excesiva de moneda, cu scumpirea, adica cresterea preturilor de consum sau de productie, care este doar consecinta inflatiei.

Astfel incât, intr-o prima etapa, ca acum, inflatia poate afecta valoarea activelor financiare (actiunile) sau reale (aurul), dar sa nu aiba un impact rapid asupra preturilor de consum sau de productie atât timp cât viteza de circulatie a monedei nu creste sau valoarea sa relativa nu se prabuseste. Dar nu este vorba decât de o amânare deoarece, din motivele expuse mai sus, hiperinflatia (cel putin in Statele Unite si in Marea Britanie) este inevitabila daca sistemul monetar ramâne neschimbat.

Nu statele vor realiza aceasta reforma, deoarece ele pierd astfel posibilitatea de a interveni constant in economie si de a-i avantaja pe cei pe care vor sa-i privilegieze, ci actorii de pe piata vor fi cei care impun reforma. Ceea ce a inceput deja, prin cresterea aurului fata de majoritatea principalelor monede. Cu cât va creste mai mult aurul, si credem ca pretul lui va atinge un nivel inca greu de imaginat acum, cu atât statele si bancile centrale vor trebui sa-l restabileasca ca activ principal in rezervele lor de schimb.

Ceea ce, ipso facto, va conduce la constituirea unui nou sistem de stabilitate si, pe planul investitiilor private, la scurgerea accelerata a activelor de hârtie in favoarea activelor reale. Pentru a incetini procesul, statele vor putea sa impuna modul de detinere de aur, chiar sa-l confiste, interzicând persoanelor private sa posede aur, asa cum a facut Franklin Roosevelt in Statele Unite in 1933.

Economistii ar trebui, in loc sa se inspire din John Maynard Keynes, sa-l reciteasca pe Ludwig von Mises si pe ceilalti gânditori ai Scolii austriece, care ne-au invatat deja ca ‘crizele economice sunt provocate de politic ile monetare expansioniste ale bancilor centrale’, sau pe Jacques Rueff si liberalii francezi, care afirmau ca ‘moneda este carburantul care alimenteaza inflatia. Fara ordine monetara, nu este decât ruina si sclavie’, avertizeaza ziarul elvetian.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.