Visele spulberate ale şeicului Dubaiului

0

Ca urmare a crizei, problemele financiare ale companiei Dubai World au pus capat viziunilor megalomane ale seicului al-Maktum.

Pentru acest ambitios suveran cu tinuta impozanta deprinsa la o scoala militara britanica, perfectiunea a fost mereu mai degraba un adevarat laitmotiv decât o obsesie, relateaza ziarul elvetian Le Temps.

Cu câtiva ani in urma, un consilier ii prezinta emirului Dubaiului un proiect de constructie. ‘Numai 90 de etaje?’ se mira seicul Mohammed ben Rachid el-Maktum. Zilele trec si respectivul consilier revine cu un nou plan: acela al Burj Dubai, cel mai inalt turn din lume – 818 metri si 162 de etaje.

Emirul jubileaza: in sfârsit o noua bijuterie la inaltimea ambitiilor sale. Era un vis prea frumos ca sa dureze? La o luna dupa anuntarea unui moratoriu asupra datoriilor Dubaiului, inaugurarea celebrului zgârie-nori in forma de sageata, prevazuta la 4 ianuarie, risca sa marcheze sfârsitul acestei povesti moderne din ‘o mie si una de nopti’, subit plonjata in criza.

Dubai este istoria lui, aceea a unei dinastii de beduini pasionata de modernism, a unei minuscule portiuni de desert – de zece ori mai mica decât Elvetia – devenita in timp record noul Las Vegas al Orientului Mijlociu. Un simplu ocol prin golf, unde inca amareaza vapoare din lemn incarcate cu marfuri, ofera imaginea a ceea ce era in 1949, anul in care s-a nascut, orasul sau natal: un port mic la marginea Golfului, in inima peninsulei Arabice.

În anii 1960, descoperirea petrolului a fost salutara. Acest lucru i-a permis tatalui sau, seicul Rashid, sa ia din rezervele – limitate – ale tarii ca sa dezvolte cele trei sectoare de baza ale Dubaiului: imobiliarul, turismul si comertul international. La moartea acestuia, in 1990, fratele cel mare, seicul Maktum, preia stafeta. În umbra puterii, seicul Mohammed – care are titlul de ‘print mostenitor’ – este deja foarte activ. În ianuarie 2006, el preia oficial frâiele puterii, dupa decesul seicului Maktum.

Pasionat al cailor de curse – se pare ca are 4.000 – si al Formulei 1, acest iubitor de poezie – in putinele ore de relaxare – nu a ascuns niciodata faptul ca este atras de viteza. Si de excese, cu riscul de a se indatora pâna peste cap. ‘Vreau sa fiu numarul unu, nu in regiunea mea, ci in lume’, afirma el recent postului american CBS.
Pariu aproape câstigat: in cursul ultimilor 10 ani, Dubaiul a avut o crestere fulgeratoare cu doua cifre.

Noul El Dorado al promotorilor imobiliari, atrasi de acest vast santier in constructie, unde cel mai mic apartament se cumpara in faza de proiect si pe credit, micul emirat se dezvolta in ritm alert. Pe la sfârsitul anilor 1990, prima ‘minune’ rasare in plina mare: Burj al Arab, un luxos hotel de sapte stele in forma de vela, in care cel mai mic apartament – cu sali de baie echipate cu robinete placate cu aur – are 170 de metri patrati.

Proiectele faraonice continua. Aici, o insula artificiala in forma de palmier. Acolo, o pista de schi artificiala. În fiecare cartier, un imens supermarket, magazine de lux, cafenele internet ultraclimatizate. Numarul proiectelor creste uimitor, la fel si preturile. Un concept inedit in regiune care este repede invidiat si imitat de alte tari din Golf. ‘Pentru Qatar, Bahrein, Kuweit, Iordania, Dubaiul este un adevarat model’, afirma economistul iordanian Ibrahim Saif.

Dubaiul se impune rapid ca un nou loc in care se aduna tot ce este mai reprezentativ din show-biz-ul international, precum George Clooney, prezent la festivalul international de film, Kylie Minogue, care a inaugurat impozantul hotel Atlantis, David Beckham care si-a cumparat o parte dintr¬o insula ca sa se bronzeze in plina iarna. Sedusi de acest paradis fiscal, oamenii vin din toate partile, din Europa, Africa de Sud, Statele Unite.

El Dorado pentru unii, oaza de liniste pentru altii, Dubaiul este si un refugiu pentru populatiile din vecinatate: pentru afganii si irakienii care fug de razboi, pentru iranienii si pakistanezii care isi depun aici banii pentru ca nu au incredere in regimurile lor. În prezent, peste 180 de nationalitati diferite compun populatia de 1,2 milioane de locuitori – din care numai 20% sunt din partea locului.

Se pot vedea, fara nicio forma de discriminare, tinere purtând fuste mini, alaturi de femeile din Golf care poarta acele haine traditionale numite abayah. În timp ce este interzis sa se manânce un sandvis in public in perioada ramadamului, hotelurile de lux servesc discret alcool strainilor. Aeroportul primeste in fiecare zi mii de turisti in tranzit, care au ales sa zboare cu compania nationala a emiratelor, fondata in 1985.

Câteodata, acestia profita ca sa faca o escala de doua zile, suficient ca sa mearga la Dubai Mall. Cu o suprafata de aproape 1 milion de metri patrati, este cel mai mare centru comercial din lume. Uluiti de aceasta fatada, vizitatorii uita de ceea ce este in spatele decorului.

Ca de exemplu, conditiile deplorabile de viata ale muncitorilor din Bangladesh, Pakistan, India. Adevarati artizani ai dezvoltarii rapide a Dubaiului, acestia muncesc câteodata zi si noapte, pentru aproximativ 225 de franci pe luna, si locuiesc in baraci din tabla. Ei sunt acum primele victime ale crizei economice. În culisele Dubaiului se afla si afaceri de prostitutie si spalare de bani. Anul trecut, evacuarea sutelor de fose de toaleta in mare – in lipsa unui sistem de canalizare operational – aproape ca i-a gonit pe turisti.

Toate aceste contradictii au devenit si mai vizibile in urma exploziei bulei imobiliare, provocata de criza internationala. ‘Toata lumea a fost sedusa de aceste aparente inselatoare. În final, totul s-a destramat’, afirma bancherul Georges Ugeux, un obisnuit al zonei Golfului. În decurs de un an, preturile locuintelor au scazut cu 40%. Conglomeratul Dubai World este acum in incapacitatea de a-si plati datoriile.

Greseala Dubaiului, afirma acesta, a fost ca ‘a cheltuit in exces crezând ca, oricum, Abu Dhabi, vecinul bogat in petrol, va plati’. Chestiune de caracter. ‘Seicul Mohammed est extravagant. Seicul Khalifa – varul sau, din fruntea Abu Dhabiului – este pragmatic, discret si intelept’, adauga Georges Ugeux. Dar, dupa ce a sarit o data in ajutorul Dubaiului, acum un an, Abu Dhabi s-a saturat sa fie “vaca de muls”, conchide ziarul.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.