Pius al XII-lea, propus pentru beatificare, un diplomat ales papă într-o lume de foc şi sânge

0

Papa Benedict al XVI-lea a redeschis o polemica mai veche, propunând spre beatificare pe papa Pius al XII-lea, personaj controversat al Bisericii catolice pentru atitudinea sa fata de holocaust, criticata de evrei si dezbatuta de istorici, scrie cotidianul francez Le Figaro.

În timp ce beatificarea lui Ioan Paul al II-lea, anuntata de Vatican, era asteptata, cea a lui Pius al XII- lea pare mult mai controversata. Surpriza a fost generala, mediile bine informate fiind de parere ca papa amânase sine die, acum un an, planul de a-l beatifica pe Pius al XII-lea.
Controversa istorica avea ca subiect atitudinea acestui papa fata de holocaust, Benedict al XVI-lea cerând o analiza suplimentara inainte de a se pronunta. Dupa un an de reflectie, Benedict al XVI-lea a autorizat publicarea “decretului de virtuti eroice” ale lui Pius al XII-lea, etapa care deschide calea beatificarii.

Intervievat de Le Figaro, parintele Federico Lombardi, purtatorul de cuvânt al Sfântului Scaun, afirma ca “nu exista niciun element care sa duca la ideea ca beatificarile lui Ioan-Paul al II-lea si a lui Pius al XII-lea se vor face impreuna. Fiecare va urma o procedura separata”. Dupa virtutile eroice, etapa urmatoare este recunoasterea unui miracol.

Vaticanul a lasat sa se inteleaga ca procedura pentru Ioan Paul al II-lea ar Ę din acest punct de vedere, mai avansata decât in cazul lui Pius al XII-lea. Multi se mira totusi de anuntul comun, cu atât mai mult cu cât procesul de beatificare a lui Pius al XII- lea – deschis in timpul pontificatului lui Paul al VI-lea – a fost practic “inghetat” in cei 26 de ani si jumatate ai pontificatului lui Ioan Paul al II-lea. Dosarul a aparut din nou in lunile care au urmat alegerii lui Benedict al XVI-lea, in aprilie 2005.

Istoricii au reusit sa depaseasca o abordare de doua ori simplista: cea a “tacerii” lui Pius al XII¬lea in fata holocaustului, mediatizata de faimoasa piesa “Vicaruľ (1963), din care s-a inspirat filmul “Amen” al lui Costa Gavras si cea, opusa, a protejarii efective de catre papa a refugiatilor evrei din Roma, salutata public de personalitati evreiesti dupa razboi. Însa dosarul, la care se lucreaza mult in prezent, este de o rara complexitate.

Rolul papei Pius al XII-lea in timpul celui de-al doilea razboi mondial continua sa fie controversat. Înainte de a fi ales papa, pe 2 martie 1939, cardinalul Eugenio Pacelli avea reputatia de a fi “cel mai bun diplomat” al Bisericii catolice.
Fiu al unei mari familii din nobilimea Bisericii italiene, fusese pregatit pentru aceasta cariera: bunicul sau participase la crearea publicatiei Sfântului Scaun “Osservatore Romano” si a ocupat un post cheie pe lânga papa Pius al IX-lea. Fratele sau este unul din negociatorii acordurilor de la Latran, incepe cotidianul francez le Figaro evocarea figurii papei Pius al XII-lea.

Nascut in apropierea Vaticanului in 1876, hirotonisit preot in 1899, a intrat in 1901 la secretariatul de stat insarcinat cu relatiile internationale ale Sfântului Scaun. A ajuns seful acestui departament in 1914, pe când avea doar 38 de ani. A primit de la papa Benedict al XV-lea sarcina de a convinge Italia sa-si schimbe hotarârea de a intra in razboi. Papa il numeste in 1917 nuntiu apostolic in Bavaria, apoi la Berlin, in 1920. Este numit apoi secretar de stat, adica primul colaborator al papei Pius al XI-lea.

În aceasta calitate, semneaza in 1933 un concordat cu Germania, cu un anume… Adolf Hitler. Protesteaza de 55 de ori intre 1933 si 1939 impotriva neaplicarii de catre Hitler a concordatului si participa la redactarea enciclicei “Mit Brenender Sorge” (Cu mare ingrijorare), care condamna nazismul in 1937.
Însa, odata ales papa, se arata prudent. Informat, ca de altfel si Crucea Rosie si aliatii, despre lagarele de concentrare si de masacrele impotriva evreilor, pare afectat de represaliile germane din 1942 impotriva catolicilor olandezi, pentru ca episcopii denuntasera persecutiile la care erau supusi evreii.

Totusi, cu ocazia Craciunului 1942, papa denunta la Radio Vatican “trimiterea la moarte” a sute de mii de persoane, din cauza “originii lor”. Dar nu intervine public, in 1943, in deportarile evreilor din Roma. A incercat totusi sa ajute comunitatea evreiasca din capitala Italiei si a facilitat trimiterea lor spre America Latina sau spre tarile neutre.
Golda Meir, ministru israelian al Afacerilor Externe, a salutat actiunea sa in 1958, dar o piesa de teatru, intitulata “Vicarul”, din 1963, a lansat polemica asupra “tacerilor lui Pius al XII-lea”, creând astfel o legenda neagra in jurul acestui diplomat devenit papa intr-un moment greu al istoriei.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.