Al Jalamid, un santier situat in nordul Arabiei Saudite, permite exploatarea, din 2011, a unui imens zacamânt de fosfor, un minereu de baza al fosfatilor, care sunt ei insisi un element central al productiei de ingrasaminte.
Proiectul, care cuprinde uzine de transformare, nu este deloc simplu: in aceasta regiune arida, trebuie gasite resurse de apa si dezvoltate infrastructurile electrice si feroviare, relateaza ziarul Le Monde.
Investitiile in acest santier se bazeaza pe certitudinea ca fosfatii vor deveni o marfa din ce in ce mai cautata. Cresterea demografica mondiala si necesitatea de a folosi la maximum pamânturile arabile dau acestei marfi un caracter strategic.
Chestiunea epuizarii zacaminte lor mondiale de fosfati, care ar putea sa bulverseze echilibre le alimentare peste câteva decenii, dat fiind lipsa de ingrasaminte, este un subiect controversat din cauza absentei unor date ce adevarat fiabile despre rezervele de acest minereu. Dar, dat fiind caracterul sau strategic si implicatiile geopolitice, toti expertii admit ca se impune urgent o mai buna gestionare a acestor rezerve de minereu.
Potrivit Institutului american de geofizica (USGS), ale carui date sunt cel mai des folosite, rezervele mondiale exploatabile din punct de vedere economic se ridica la aproximativ 15 miliarde de tone. Aceasta cifra ii determina pe unii experti sa fie ingrijorati de faptul ca o posibila penurie se va produce in urmatoarele decenii, deoarece, raportate la productia mondiala anuala (aproape 165 de milioane de tone in 2008, potrivit USGS), rezervele ar putea sa satisfaca cererea numai in urmatorii 90 de ani.
În plus, consumul mondial ar trebui sa inregistreze o crestere de 2% -3 % in urmatorii ani, potrivit estimarilor Asociatiei internationale a industriei ingrasamintelor (IFA).
“Aceste date, care sunt prezentate in mod voluntar de tari si de producatorii industriali, nu au fost actualizate de multa vreme, iar USGS subestimeaza situatia”, afirma Michel Pruďhomme, director la IFA, adaugând ca “aceste cifre permit constientizarea problemei referitoare la gestionarea resurselor de fosfat”.
Piata este lipsita de transparenta, dat fiind ca este detinuta de câteva tari si un mic numar de companii industriale. “Ar trebui aplicat un sistem mai putin opac de urmarire a datelor despre piata, precum si o cooperare mondiala in vederea stabilirii strategiilor care iau in considerare limitele resursei si faptul ca tarile sarace nu vor avea mijloacele necesare pentru a suporta cresterea preturilor la ingrasaminte”, subliniaza Dana Cordell, de la Universitatea tehnologica din Sydney.
Cresterea numarului de tari producatoare – in prezent treizeci – nu impiedica Marocul, Statele Unite si China sa reprezinte, doar ele trei, doua treimi din productia mondiala si o proportie similara din rezerve.
În afara de Arabia Saudita, tari precum Algeria, Australia, Peru sau Brazilia incearca sa-si dezvolte productia pentru a profita de cresterea consumului si a preturilor. USGS estimeaza ca potentialele rezerve mondiale, mai mult sau mai putin exploatabile din punct de vedere comercial, s-ar putea ridica la 47 de miliarde de tone.
Exploatarea unora din aceste zacaminte va fi mai costisitoare, iar “continutul de fosfor va fi câteodata mai mic decât cel al marilor zacaminte actuale”, afirma Dana Cordell. Fara a lua in considerare produsele colaterale ale extractiei: “Una din problemele frecvente ale exploatarii fosfatilor este prezenta in roci a metalelor grele sau a radioactivitatii”, precizeaza Christian Hocquard, economist la Biroul de cercetari geologice si miniere (BRGM).
Pentru a asigura securitatea aprovizionarii, unele tari si mari grupuri industriale investesc in zonele cele mai bogate in minereu, mai ales cele din jurul Mediteranei. Astfel, Statele Unite au incheiat cu Marocul un acord comercial preferential, intrat in vigoare in 2006. Gigantul industrial brazilian Vale este interesat de fosfatul tunisian. În ceea ce o priveste, Uniunea Europeana a lansat, la jumatatea anului 2009, un studiu despre folosirea “durabila” a resurselor de fosfati.
Aceasta cursa a fosfatilor trece si printr-o imbunatatire a tehnicilor de extractie si de transport ale minereului. Este necesar, de asemenea, sa se adopte practici agricole mai “durabile” pentru utilizarea ingrasamintelor. “Trebuie sa se ajunga la o mai buna gestionare a acestei resurse”, afirma Samia Charadi, consiliera presedintelui grupului OCP, primul producator mondial.
În afara de gasirea de noi zacaminte, se pare ca este necesar sa se adopte o gestionare rezonabila a acestei resurse, care trece prin reciclarea fosforului consumat. “Este marea provocare a viitorilor ani”, noteaza Patrick Heffer, de la IFA. În Suedia si mai ales in Germania, se analizeaza proiecte de recuperare a fosforului din balegar, sau chiar din apele uzate sau din excrementele umane. Dar cercetarea nu este decât la inceput in aceasta privinta, precizeaza ziarul.