Scriitorul albanez Ardian-Christian Kuciuk: ‘Cultura românească nu are o structură piramidală precum cea albaneză’

Ardian-Christian Kuciuk (pseudonimul literar, numele său fiind Ardian-Christian Kyçyku), este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori albanofoni contemporani. El locuieşte le Bucureşti de circa 20 de ani şi scrie atât în albaneză cât şi în română.

Opera lui Kuciuk, extrem de prolifică, se caracterizează printr-un limbaj puternic creator cu ajutorul căruia autorul parcurge de o manieră originală tematici ale Albaniei din ultimii 20 de ani precum şi împărţirea sa între Albania şi România. Creaţiile sale sunt traduse în diferite limbi europene. Portalul Osservatorio sui Balcani publică un interviu cu el, consemnat de jurnalista Marjola Rukaj, despre rolul scriitorului în Albania modernă şi relaţiile dintre aceasta şi România.

Întrebat ce înseamnă să fii scriitor albanez în România, Kuciuk crede că este similar cu a fi român în Albania. În cazul lui însă, lucrurile au fost mai uşoare deoarece a ajuns într-o tradiţie îndelungată şi consolidată a culturii albaneze cultivate în România. O parte foarte importantă a literaturii albaneze a fost scrisă de albanezi care au trăit mult timp în România şi care au fost foarte legaţi de cultura acestei ţări.

Solicitat să răspundă de ce a ales tocmai România pentru a se stabili, deşi pentru generaţia sa punctul de referinţă culturală era Europa occidentală de dincolo de Adriatica, scriitorul albanez a mărturisit că, în realitate, nu a avut intenţia de a pleca din Albania, dar a făcut acest lucru pentru a-şi da doctoratul la Bucureşti.
Apoi a descoperit în România un loc liniştit unde putea să scrie, în timp ce în Albania, statutul de scriitor era uitat şi abandonat, fiind perceput diferit în cele două ţări.

În opinia sa, scriitorul este o figură-fantomă în societatea albaneză de astăzi. Este suficient să se amintească faptul că profesia de scriitor nu este recunoscută de Codul muncii. Deşi realitatea albaneză este interesantă şi ar putea furniza subiecte optime pentru literatură, este totuşi vorba de o lume ostilă literaturii însăşi. Odată cu prăbuşirea comunismului oamenii acordă tot mai puţină ate nţie cerinţelor culturale, obiectivul principal fiind supravieţuirea sau realizarea materială, neglijând restul.

Întrebat dacă în România situaţia este diferită, Kuciuk consideră că aici scena culturală este foarte bogată şi situaţia foarte diferită de cea albaneză. Este suficient să ai în vedere că e o ţară cu 22 de milioane de locuitori, în timp ce Albania are ceva mai mult de 3 milioane. Acest lucru face ca totul din România să fie mai mare comparativ cu Albania, în termeni de oportunităţi şi debuşeuri culturale.

Kuciuk mai crede, totodată, că dictatura comunistă din Albania a fost mult mai obtuză şi izolaţionistă decât cea din România. În opinia sa, cultura românească nu are o structură piramidală precum cultura albaneză.
Solicitat să detalieze, el a spus că personalităţile care participă la aceasta din urmă sunt puţine, dar în acelaşi timp există multe persoane care fac artă şi literatură din afară, fără a participa la această elită şi în acest fel se creează mici clanuri şi antagonisme, în care artistul trebuie să se integreze, unul împotriva altuia, altfel riscă să rămână în afara sistemului.

Referitor la cum a început bilingvismul în opera sa literară şi cum se face selectarea limbii pentru fiecare carte în parte, Kuciuk a explicat că, în cazul său, relaţia cu cele două limbi rămâne identică cu situaţia din 1996, când a început să scrie şi în română. Subiectul sau tema romanului sunt cele care decid pentru el limba.
Ambele limbi, pe care le percepe ale sale, sunt extrem de bogate, dar se pretează la diferite tipuri de subiecte. Româna, de exemplu, are un umorism foarte dezinvolt, în timp ce albaneza este o limbă mai solemnă. Este greu să scrii aceeaşi carte în ambele limbi.

Dar în cazul său, mai spune Kuciuk, limba vie, complexitatea culturală şi spirituală a limbii actuale sunt cele care contează. Pentru el este mai important să sesizeze caracterul comun al spiritului românesc şi al celui albanez, care sunt foarte similare, probabil pe baza caracterului comun lingvistic. Astăzi însă, aceste două culturi au suferit influenţe diferite şi deci legăturile continue şi istorice dintre română şi albaneză şi dintre cele două culturi au slăbit mult.

Cultura albaneză este relativ cunoscută în România şi este şi foarte apreciată. Mai mult decât relaţiilor directe dintre Albania şi România acest lucru se datorează comunităţii albaneze din România, care a fost în secolul trecut comunitatea cea mai importantă din afara ţării de origine. Marele intelectual român Nicolae Iorga, care a contribuit foarte mult la studiile albanologice, spunea că românii şi albanezii sunt veri de acelaşi sânge. Kuciuk crede că acest lucru este adevărat.

În comunitatea românească, albanezii au fost întotdeauna primiţi cu o enormă bunăvoinţă. Mari scriitori albanezi ca Mitrush Kuteli şi Lazgush Poradeci au petrecut o parte importantă a vieţii lor în România. În plus, la sosirea sa în România, Kuciuk a găsit o puternică comunitate de intelectuali din oraşul său natal, Pogradec.
Întrebat care sunt relaţiile sale cu Albania de astăzi, Kuciuk a precizat că încearcă să nu facă o literatură cu scadenţă definită.

Aceasta înseamnă că ceea ce a trăit în Albania şi realitatea albaneză sunt prezente şi la distanţă de ani de zile, în pofida faptului că locuieşte la Bucureşti de mult timp. În opinia sa, realitatea albaneză rămâne foarte interesantă, oferind multe elemente de inspiraţie, dar faptul că nu trăieşte acolo îi permite să vadă anumite lucruri de o manieră mai generală.

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.